Lev Nicolaevici Tolstoi (1828 – 1910)

„Privindu-mi viaţa, examinând-o din punctul de vedere al binelui şi al răului pe care l-am făcut, îmi dau seama că toată lunga mea existenţă se poate împărţi în patru perioade: prima, cea poetică, minunată, inocentă, radioasă a copilăriei, până la patrusprezece ani. Apoi cei douăzeci de ani oribili, de grosolană depravare în slujba orgoliului, a vanităţii şi mai ales a viciului. A treia perioadă, de optsprezece ani, a durat de la căsătorie până la renaşterea mea spirituală: lumea ar putea-o califica morală, pentru că în cei optsprezece ani am dus o viaţă familială cinstită şi regulată, fără a ceda nici unuia din viciile pe care opinia publică le condamnă. Dar toate interesele mele erau limitate la preocupări egoiste, pentru familia mea, pentru bunăstare, pentru succesul literar şi toate satisfacţiile personale. În sfârşit, a patra perioadă este cea pe care o trăiesc acum, după regenerarea mea morală; din aceasta n-aş vrea să schimb nimic, în afară de relele obiceiuri pe care le-am deprins în perioadele precedente.”(Din Jurnalul personal)

În 1820, începea în Rusia “vîrsta de aur a literaturii”, iar Puşkin tocmai publica poemul “Ruslan şi Ludmila”. De-abia peste un an se năştea Fiodor Dostoievski, iar contele Lev Nicolaevici Tolstoi avea să apară pe lume în anul 1828. Era 28 august pe stil vechi, respectiv 9 septembrie pe stil nou, se întîmpla la Iasnaia Poliana, gubernia Tula, la vest de Moscova… Lev era al patrulea fiu al nobilei familii de origine germană (din partea tatălui).

Avînd o personalitate foarte puternică, dar şi contradictorie, Tolstoi şi-a neglijat studiile universitare, ba, chiar, le-a abandonat şi a trăit o bună bucată de vreme la moşia moştenită de la părinţi – Iasnaia Poliana.

Împlinise 26 de ani cînd vorbea despre sine, în Jurnal, în aceşti termeni lipsiţi de echivoc : „Sunt irascibil, plictisitor, intolerant şi timid ca un copil. Sunt un bădăran. Ceea ce ştiu, am învăţat, singur, rău, câte puţin, fără nicio ordine; şi e foarte puţin. Sunt nestăpânit, nehotărât, nestatornic, stupid de vanitos şi de expansiv, ca toţi oamenii slabi. Nu sunt curajos. Sunt cinstit, în sensul că iubesc binele, sunt nemulţumit de mine când mă îndepărtez de bine şi bucuros când mă reîntorc. Şi totuşi, există un lucru pe care-l iubesc mai mult decât binele: gloria. Sunt atât de ambiţios,încât dacă ar trebui să aleg între glorie şi virtute, mă tem ca aş alege-o pe prima. Hotărât, sunt lipsit de modestie. Acesta este motivul pentru care par timid văzut din afară, dar în sine mea sunt orgolios.”

Primele sale romane au fost autobiografice: “Copilăria”, “Adolescenţa” şi “Tinereţea” (1852-1856), iar Tolstoi le-a renegat la maturitate, considerîndu-le a fi “prea sentimentale”.

În 1854, ca tînăr ofiţer, Tolstoi a locuit la Bucureşti, despre care îi scria succint contesei Ergolaskaia, mătuşa sa: “Un oraş mare şi frumos, obligaţia de a te prezenta multora, opera italiană şi teatrul francez..”.

Ca sub-locotenent la artilerie în Războiul din Crimeea (1853- 1856), Tolstoi şi-a descoperit pacifismul interior şi experienţa de pe front l-a ajutat în redarea realistă a grozăviilor războiului.

Tolstoi a luptat eroic la apărarea Sevastopolului, dar în 1856 a demisionat din armată pentru a se dedica scrisului şi educării mujicilor de pe moşia sa.

În 1862, s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din Moscova. El avea 34 de ani iar ea 18.

A fost pentru Tolstoi o căsătorie ideală: soţia sa îi administra moşia şi îi dăruia copil după copil, 12 în total. Tot ea îi recopia manuscrisele. De exemplu, a transcris de şapte ori „Război şi pace”…

Romanul „Război şi pace”(1869), în vasta sa desfăşurare, cuprinde 580 de personaje, multe dintre ele fiind figuri istorice, altele doar rodul imaginaţiei scriitorului.

În 1869, preocupat de educaţia poporului, Tolstoi scrie un abecedar şi predă el însuşi la şcoala de pe moşia sa, Iasnaia Poliana.

În 1877 apare „Anna Karenina”, iar Tolstoi, care scrisese deja „Cazacii” (1863) şi „Război şi pace”, consideră că acesta este primul său roman adevărat!

După „Anna Karenina”, Tolstoi s-a concentrat asupra temelor creştinismului, astfel că romanele sale tîrzii, precum „Moartea lui Ivan Ilici”(1886), „Învierea” şi „Ce este de făcut?” dezvoltă o filozofie creştină radical-anarhic-pacifistă deloc apreciată de Biserica Ortodoxă Rusă care l-a şi excomunicat în 1901.

Pictorul ucrainean realist Ilia Efimovici Repin, prieten al scriitorului, a lăsat posterităţii cîteva portrete, picturi şi desene reprezentîndu-l pa Tolstoi.

În 1901, Comitetul Nobel a decis să propună premiul unui scriitor ce părea să corespundă testamentului lui Alfred Nobel şi i-a scris lui Lev Tolstoi. Una dintre condiţiile acordării era recunoaşterea pe plan european a valorii operei. Trei scriitori ruşi fuseseră traduşi în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski şi Puşkin.

Tolstoi refuză, motivând că banul este „ochiul dracului” şi că el trăieşte în acord cu normele creştine, ca un adept adevărat al bogomilismului.

Scriitor de geniu, eseist, dramaturg şi reformator în domeniul educaţiei, Lev Nicolaevici Tolstoi a murit în 1910, la Astapovo, lăsînd omenirii o uriaşă şi originală moştenire literară.

Dostoievski îl considera a fi “cel mai mare dintre scriitorii timpului său”, Gustave Flaubert era extaziat şi exclama: “Ce artist şi ce psiholog!”, Cehov scria: “Cînd literatura are parte de un Tolstoi, este uşor şi plăcut să fii scriitor, chiar dacă ştii că, deocamdată, eşti departe de desăvîrşire. Acest fapt nu ţi se mai pare atît de îngrozitor, cîtă vreme Tolstoi atinge desăvîrşirea pentru toată lumea. Ceea ce face el justifică toate speranţele şi aspiraţiile investite în literatură.”

Sanda Socoliuc

39 Responses to “Lev Nicolaevici Tolstoi”

Leave a Reply