În anul în care absolvea Institutul, 1956, Victor Rebengiuc (n. 10 februarie 1033, Bucureşti) interpreta rolul Contelui Almaviva din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais şi al lui Jack Worthing din Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde, ambele în regia lui Vlad Mugur, pe scena Teatrului Naţional din Craiova. Studentul Aurei Buzescu şi al lui Beate Fredanov fusese repede remarcat dintr-o promoţie de aur a IATC, din care mai făceau parte Mircea Albulescu, Amza Pellea, Silvia Popovici. În 1957 este deja angajat de Teatrul Municipal (Teatrul „Bulandra” de azi), condus de Lucia Sturdza Bulandra şi distribuit de Liviu Ciulei în Omul care aduce ploaia de Richard Nash (Jim Curry) şi Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux.

De acest teatru avea să fie legată aproape în întregime prodigioasa carieră a lui Victor Rebengiuc, unul dintre marii actori contemporani, care a abordat cu egal succes roluri dintre cele mai dificile din dramaturgia clasică şi modernă, în registre stilistice cât se poate de diferite. Actor de rară intelectualitate, Victor Rebengiuc are o forţă expresivă aparte, autenticitate, ştiinţa compoziţiei realizate firesc pe scenă, fără accente străine textului, fiind totodată înzestrat cu arta de a nu se repeta.

Andrei Pleşu îi făcea un portret semnificativ: „Victor Rebengiuc poate juca strălucit orice rol, pentru că nu joacă niciodată rolul «artistului». Singurul «semnal» al angajării sale specifice e, poate, cristalinitatea inconfundabilă a rostirii, dicţia tranşantă, atenţia înnăscută faţă de limpezimea emisiei vocale şi a mesajului. Şi nu e vorba de afectarea obişnuită a scenei, de grija pedantă, artificială, pentru efectul sonor, pentru impostaţia virilă a vocii. E vorba de respectul pentru text, pentru interlocutor şi pentru limbă. Talentul lui Victor Rebengiuc decurge, înainte de toate, dintr-un anumit cult pentru adevăr (un adevăr care nu ţine de metafizică, ci de cuviinţă) şi dintr-o rarisimă înzestrare pentru firesc. Miracolul e că, fiind mereu el însuşi, acelaşi în film sau în teatru ca şi în viaţa zilnică, Rebengiuc reuşeşte să nu se repete niciodată, adică să fie, în fiecare personaj, altfel, şi anume fidel personajului. Cu alte cuvinte, performanţa e întotdeauna previzibilă (şi, de aceea, garantată), în vreme ce stilul e mereu proaspăt, nou, plin de surpriză. De aceea, nu te poţi sătura, ca spectator, de Victor Rebengiuc, nu-i poţi anticipa soluţiile. Asta nu înseamnă că e vreodată «căutat», ingenios de dragul originalităţii, histrionic. Pare să facă totul simplu, fără efort, fără obsesia vanitoasă a succesului. E excepţional pentru că nu cultivă excepţionalismul, pompa «creatoare», chinul retoric. […] Refuzul instinctiv al «înrolării» convenţionale face ca Victor Rebengiuc să fie, la ora actuală, un soi de «instrument» universal. E bun şi pe scenă şi pe ecran, e bun şi în dramă şi în comedie, e bun şi pentru generaţiile mai coapte şi pentru cele mai fragede.”

De colaborarea cu regizorul Liviu Ciulei se leagă câteva dintre creaţiile memorabile ale lui Victor Rebengiuc în teatru şi în film. Ar fi de ajuns să amintesc rolul lui Apostol Bologa din filmul Pădurea spânzuraţilor (1964), distins cu Premiul pentru regie la Cannes (1965), un film „fascinant şi aproape fără cusur pe planul formelor, al eleganţei şi al rafinamentului distilat în imagini pe pânză” (Florian Potra). Desigur, succesul acestei pelicule care a însemnat un moment de referinţă în cinematografia românească, se datorează interpretării lui Victor Rebengiuc. Dintre rolurile de la Teatrul „Bulandra”, în regia lui Liviu Ciulei, amintesc: Orlando (Cum vă place, 1961), Brutus (Iulius Caesar, 1968), Caliban (Furtuna, 1978, a cărei versiune radiofonică este inclusă acum în programul eteatru.ro), Fundulea (Visul unei nopţi de vară, 1991), Claudius (Hamlet, 2000), Tipătescu (O scrisoare pierdută, 1979), Stanley (Un tramvai numit dorinţă, 1965), Bubnov (Azilul de noapte, 1975). Una dintre marile sale creaţii rămâne fără îndoială Regele Lear, în spectacolul lui Dragoş Galgoţiu (1999). Dar cine nu şi-l aminteşte pe Victor Rebengiuc în rolul lui Ilie Moromete din filmul lui Stere Gulea, Moromeţii (1988)? Nu exagerez spunând că, odată cu acest film, chipul personajului lui Marin Preda este cel fixat în memorie prin interpretarea extraordinară a lui Victor Rebengiuc.

Victor Rebengiuc în filmul Moromeţii (1988), regia: Stere Gulea

În luna care îi este dedicată, am programat câteva dintre spectacolele radiofonice importante care îl au în distribuţie pe Victor Rebengiuc – cu regretul, desigur, de lăsa la o parte altele. Aşadar îl veţi asculta în Macbeth şi Furtuna de Shakespeare, Dansul morţii de Strindberg, Regele gol de Evghenii Şvarţ, O zi din după-amiaza lumii de W. Saroyan, Vedere de pe pod de Arthur Miller, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război după Camil Petrescu, Pasărea galbenă de Ana Ripka Rus.

Costin Tuchilă

11 Responses to “Victor Rebengiuc”

Leave a Reply