Prezentarea generală din pagina Despre

A. P. Cehov şi Eugene O’Neill sunt cei doi dramaturgi cărora le este dedicat programul lunii ianuarie 2010, care va fi difuzat începând din ziua de 1 ianuarie, ora 0,00, pe acest site. În 29 ianuarie 2010 (17 ianuarie pe stil vechi) se vor împlini 150 de ani de la naşterea lui Cehov, a cărui operă rămâne o sinteză deschisă, fiind greu de circumscris unui curent. Expresie artistică a unui sfârşit de veac, creaţia cehoviană reprezintă totodată un început. Dramaturgia de la mijlocul secolului al XX-lea şi-l revendică pe Cehov tot aşa cum teatrul de la începutul veacului trecut nu este lipsit de influenţa lui. În Cehov găsim atât realismul în înţeles contemporan, cât şi izvoare ale teatrului absurdului

Dintre înregistrările cu piese cehoviene puteţi asculta Pescăruşul, Trei surori, Unchiul Vanea, Livada de vişini, Platonov, Măscăriciul, Dramă la vânătoare, Ursul, Masca, Judecata. În pagina Colecţii, capitolul Clasicii dramaturgiei universale am postat emisiunea A. P. Cehov – studiu de profil.

La cererea ascultătorilor, am cuprins în repertoriul lunii ianuarie Din jale se întrupează Electra, „cel mai interesant caz de actualizare a teatrului antic grecesc în lumea noastră”, după cum afirma Petru Comarnescu. Concepută ca teatru serial, piesa lui Eugene O’Neill, în regia lui Cristian Munteanu, va fi difuzată în două părţi. Pe fluxul rezervat dramaturgului american au mai fost cuprinse Lungul drum al zilei către noapte, Tinereţea, bat-o vina!, Luna dezmoşteniţilor. În pagina Colecţii (capitolul Cinci personaje în interpretarea unui actor), în recitalul „Lumea ca teatru”. Cinci personaje în interpretarea actriţei Adriana Trandafir, puteţi asculta un fragment din Patima de sub ulmi de Eugene O’Neill.

La secţiunea Mari actori ne-am oprit la Mariana Mihuţ, pe care o veţi asculta în Capriciile Fenisei de Lope de Vega, Trei surori şi Livada de vişini de Cehov, Lumea perucilor pudrate după Bâlciul deşertăciunilor de William Thackeray, Toţi cei care cad de Samuel Beckett, Vă place Brahms? de Françoise Sagan, Amphitryo de Plaut, Întemeietorii după Mihai Eminescu.

Regizorul lunii este Titel Constantinescu, dintre înregistrările căruia sunt incluse în program A douăsprezecea noapte de Shakespeare, Regele Ubu de Alfred Jarry, Britannicus de Racine, Jourdain nebunul de Mihail Bulgakov, Liolà de Pirandello, Salomeea de Oscar Wilde, Cosette după V. Hugo.

O amplă secţiune a repertoriului este dedicată lui Eminescu, de la naşterea căruia se vor împlini în 15 ianuarie 160 de ani. În secţiunea de dramatizări am cuprins spectacolele Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici, Geniu pustiu, Cezara, Întemeietorii, Aducerile-aminte în suflet cad în picuri. În cea de teatru pentru copii, basmul Făt-Frumos din lacrimă. Vă oferim de asemeni dramatizarea basmului Călin nebunul. Seria „Biografii, memorii” este dedicată în întregime în această lună operei eminesciene. Am selectat din Fonoteca de Aur, Luceafărul recitat de George Vraca dar şi, integral, înregistrările cu poeme în lectura lui Mihail Sadoveanu. Tot ca raritate, Geo Bogza vorbind despre Eminescu şi Ştefan cel Mare.

În pagina Colecţii, capitolul Clasicii dramaturgiei universale, vă invităm să ascultaţi emisiunea Mihai Eminescu: lumea ca teatru.

Dintre paginile muzicale inspirate de creaţia eminesciană ne-am oprit la melodii de Florin Bogardo şi Ramon Tavernier şi la ciclul Eminesciana II, Trei Sonete, op. 8 de Pascal Bentoiu, în interpretarea sopranei Mirela Zafiri.

***

Reamintim structura acestui site audio. Programul fiecărei luni este conceput pe cinci zile, de la ora 0,00 la ora 12,00, repetându-se de la 12,00 la 24,00. Prima zi a lunii devine ziua a şasea, a doua zi, ziua a şaptea ş.a.m.d., oferindu-vă astfel posibilitatea de a alege ziua şi ora când doriţi să ascultaţi o piesă din programul afişat.

Pe fluxuri orare, programul lunii ianuarie 2010 este conceput, în linii generale, astfel:

Orele 0,00 – 1,00 (respectiv 12,00 – 13,00): Comedii

1,00 – 3,00  (13,00 – 15,00): Dramaturgul clasic: A. P. Cehov

3,00 – 4,30 (15,00 – 16,30): Dramaturgul modern: Eugene O’Neill

4,30 – 6,00 (16,30 – 18,00): Dramatizări după Mihai Eminescu

6,00 – 7,00 (18,00 – 19,00): Emisiuni din seria „Biografii, memorii”, „Biografia unei capodopere”, dedicate operei eminesciene

7,00 – 9,00 (19,00 – 21,00): Teatru pentru copii

9,00 – 10,30 (21,00 – 22,30): Mari actori: Mariana Mihuţ

10,30 – 12,00 (22,30 – 24,00): Regizori: Titel Constantinescu.

Programul lunii poate fi accesat în pagina Program şi în coloana din dreapta, Today’s Events, pentru ziua în curs şi Upcoming Events, pentru zilele următoare, punând mouse-ul pe data respectivă şi derulând programul în detaliu pe fond galben. Distribuţiile complete, în pagina Spectacolele lunii.

***

Ion Andreescu, Iarnă la Barbizon, Muzeul Naţional de Artă al României

La sfârşitul acestei luni, în zilele de 30 şi 31 ianuarie 2010, programul difuzat pe eteatru.ro este alcătuit în întregime din piese de I. L. Caragiale, de la naşterea căruia se împlinesc 158 de ani în 30 ianuarie. Cele mai bune înregistrări, versiuni ale pieselor şi schiţelor caragialiene din Fonoteca de Aur, cei mai mari actori de ieri şi de azi, cei mai mari regizori într-un program CARAGIALE NON-STOP care va fi la dispoziţia ascultătorilor eteatru începând de sâmbătă 30 ianuarie, ora 00.00 până duminică 31 ianuarie, ora 24.00.

Puteţi asculta comediile lui Caragiale, O scrisoare pierdută în două versiuni interpretative datând din perioade diferite, O noapte furtunoasă în trei variante, D’ale carnavalului în două versiuni, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, drama Năpasta de asemenea în două variante, Momente şi schiţe dramatizate, Mofturi.

Modernul şi mereu actualul Caragiale este redescoperit de fiecare generaţie, pentru că fiecărei generaţii îi rămâne cel puţin o perspectivă nouă, perfect întemeiată, din care să-l abordeze.

Nu pierdeţi aşadar ocazia de a asculta aici CARAGIALE NON-STOP!

Orele de difuzare în pagina Program. Distribuţiile şi datele spectacolelor în pagina Spectacolele lunii.

În pagina Colecţii, capitolul Clasicii dramaturgiei universale puteţi asculta din 28 ianuarie 2010 emisiunea Caragiale şi moftul român, din seria Clasicii dramaturgiei universale.

IANUARIE 2010

CARAGIALE NON-STOP

30 ianuarie 2010

a.m. / p. m.

00:00 Momente şi schiţe de Ion Luca Caragiale

01:20 Conu Leonida faţă cu reacţiunea şi Trei schiţe dramatizate de I. L. Caragiale: Arendaşul român, Lanţul slăbiciunilor, Tren de plăcere

02:15 În vreme de război de I. L. Caragiale

03:00 O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Sică Alexandrescu, 1952

05:00 Monopolul alcoolului, dramatizare de Ion Cojan după schiţele Atmosferă încărcată şi Cam târziu de I. L. Caragiale

05:30 O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia: Gavriil Pinte, 2007

06:50 Două loturi de I. L. Caragiale

07:53 D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, regia: Sică Alexandrescu, 1951

09:07 Năpasta de I. L. Caragiale, regia: Constantin Moruzan, 1964

10:20 CFR de I. L. Caragiale

10:32 Mofturi de I. L. Caragiale

31 ianuarie 2010

a.m. / p. m.

00:00 O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia: Alexa Visarion, 1974

01:19 Trei schiţe prahovene de I. L. Caragiale: Grand Hôtel „Victoria Română”, Boborul!, O zi solemnă

02:17 Năpasta de I. L. Caragiale, regia: Gavriil Pinte, 2006

03:26 Fragmente din proza jurnalistică a lui I. L. Caragiale

03:40 O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Dan Puican, 2002

05:38 Articolul 214 de I. L. Caragiale

05:58 Păcat de I. L. Caragiale

06:40 Reforma, dramatizare de Traian Duică după schiţa lui I. L. Caragiale

07:08 Vizita, Bubico, Domnul Goe şi Lanţul slăbiciunilor, dramatizare de Monica Patriciu după schiţele lui I. L. Caragiale

07:38 Un pedagog de şcoală nouă de I. L. Caragiale

08:30 O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia: Sică Alexandrescu, 1952

09:42 Telegrame de I. L. Caragiale

09:53 O soacră la Grand Hôtel, muzical de Magda Duţu după O soacră de I. L. Caragiale

10:53 D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, regia: Dan Puican, 1993

CARAGIALE NON-STOP

30, 31 IANUARIE 2010

Articolul 214 de Ion Luca Caragiale. În distribuţie: Alexandru Giugaru, Marin Moraru, Dem Rădulescu, Neli Nicolau Ştefănescu, Vasilica Tastaman, Ion Porsilă, Horia Şerbănescu.

CFR de I. L. Caragiale. Regia artistică: Sică Alexandrescu. În distribuţie: Costache Antoniu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Ion Lucian. Înregistrare din 1952.

Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I. L. Caragiale. Regia artistică: Sică Alexandrescu. În distribuţie: G. Timică, Sonia Cluceru, Eugenia Bame, Horia Şerbănescu • Trei schiţe dramatizate de I. L. Caragiale: Arendaşul român, Lanţul slăbiciunilor, Tren de plăcere. Regia artistică: Sică Alexandrescu. În distribuţie: Alexandru Giugaru, Sonia Cluceru, Niky Atanasiu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, G. Ciprian, Cella Dima, Ion Vova. Înregistrări din 1951.

D’ale carnavalului de I. L. Caragiale. Regia artistică: Sică Alexandrescu. În distribuţie: Niky Atanasiu, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Carmen Stănescu, Cella Dima, Horia Şerbănescu. Regia de studio: Ion Vova. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din 1951.

D’ale carnavalului de I. L. Caragiale. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Mircea Albulescu, Virginia Mirea, Virgil Ogăşanu, Emilia Popescu, Cornel Vulpe, Mihai Mălaimare, Dan Condurache, Radu Panamarenco. Regia de muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Înregistrare din 1993.

Două loturi, dramatizare de Dumitru  Şt. Rădulescu după I. L. Caragiale. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Marin Moraru, Ileana Stana Ionescu, Dem Rădulescu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Victoria Mierlescu, Mihai Fotino, Mircea Albulescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile MantaÎnregistrare din 1989.

Fragmente din proza jurnalistică a lui I. L. Caragiale: Teatrul la ţară, Diverse: Un director de teatru, Antologie, Exemplu de stil. Interpretează Dan Condurache şi Virgil Ogăşanu. Prezintă: Costin Tuchilă. Înregistrări din 2002.

În vreme de război, dramatizare de Iosif Petran după I. L. Caragiale. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Corado Negreanu, Marga Anghelescu, Ion Marinescu, Mihai Mereuţă, ş.a. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Livio Bellegante. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din 1972.

Mofturi de I. L. Caragiale. Fragmente din Moftul român, Moftangii, Politică, Temă şi variaţiuni, Gogoşi, Mitică, Diverse, Eclipse, Telegrame, Succesul „Moftului român” etc. Schiţa Amici. Interpretează: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu,Virgil Ogăşanu, Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Petre Lupu, Valentin Teodosiu, Mircea Constantinescu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Vasile Manta. Înregistrare din 1998.

Momente şi schiţe de I. L. Caragiale. Regia artistică: Ion Vova. Triumful talentului. Dramatizare de Ion Cojan. În distribuţie: Paul Sava, Ştefan Ciubotăraşu, Aurel Cioranu, Dumitru Furdui, Florin Scărlătescu, Mircea Şeptilici, Maria Voluntaru, Ştefan Niculescu Cadet. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Ion Buican. Înregistrare din 1967. • Cadoul. În distribuţie: Alexandru Giugaru, Tudorel Popa, Carmen Stănescu, Damian Crâşmaru. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Ion Buican. Înregistrare din 1967. • Justiţia română. În distribuţie: Nineta Gusti, Nicolae Gărdescu, Ştefan Niculescu Cadet, Nicolae Dinică. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Mihai Roman. Regia tehnică: ing. Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1971. • Diplomaţie. În distribuţie: Alexandru Giugaru, Rodica Tapalagă, Toma Caragiu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Mihai Roman. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1971 • Politică şi delicateţe. Dramatizare de Mircea Ştefănescu. În distribuţie: Grigore Vasiliu-Birlic, Dem Savu, Alexandru Giugaru, Costache Antoniu, Costache Antoniu, Nicolae Gărdescu, Carmen Stănescu, Gheorghe Oprina, Toni Buiacici, Ştefan Forca, Sandu Sticlaru, Virginia Stoiculescu, Horia Căciulescu, Alexandru Lulescu, Mihai Stoenescu, Octavian Fulger, Sorin Balaban. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. • Justiţie. În distribuţie: Nicolae Neamţu-Ottonel, Draga Olteanu-Matei, Toma Caragiu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Mihai Roman. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1969 • Căldură mare. În distribuţie: Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Sandu Sticlaru, Neli Coman, Mihai Stoenescu, Dumitru Furdui, Ion Igorov. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Mihai Roman. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1971.

Monopolul alcoolului, dramatizare de Ion Cojan după schiţele Atmosferă încărcată şi Cam târziu de I. L. Caragiale.  Regia artistică: David Esrig. În distribuţie: Marin Moraru, Octavian Cotescu, Toma Caragiu, Mihai Pălădescu, Ştefan Bănică, Jean Lorin Florescu, Grigore Gonţa, Mihai Stoenescu, Eugen Racoţi, Alexandrina Halic. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1967.

Năpasta de I. L. Caragiale. Adaptarea şi regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Olga Tudorache, Emil Botta, Boris Ciornei, Alexandru Azoiţei, Gheorghe Soare, Traian Moraru. Regia de studio: Ion Prodan. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1964.

Năpasta de I. L. Caragiale. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuţie: Rodica Negrea, Petre Nicolae, Gheorghe Visu, Ion Grosu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia tehnică; Vasile Manta. Redactor şi producător: Domnica Ţundrea.  Înregistrare din 2006. 

O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Regia artistică: Sică Alexandrescu. În distribuţie: Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Niky Atanasiu, Ion Ciprian, Silvia Dumitrescu-Timică, Victoria Mierlescu. Regia tehnică: ing. Lucian Ionescu. Înregistrare din 1952.

O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Alexa Visarion. În distribuţie: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Florin Zamfirescu, Virgil Ogăşanu, Dorina Lazăr, Mariana Mihuţ. Regia de studio: Constantin Botez. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistare din 1974.

O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuţie: Mihai Constantin, Alexandru Bindea, Emilia Popescu, George Ivaşcu, Ion Grosu, Costina Ciuciulică, Ioana Calotă. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta.  Înregistare din anul 2007.

O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale. Regia artistică: Sică Alexandrescu. În distribuţie: Niky Atanasiu, Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Ion Finteşteanu, Ion Talianu, Grigore Vasiliu-Birlic, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Elvira Godeanu, Horia Şerbănescu. Regia tehnică: ing. Lucian Ionescu. Post-procesare: Vasile Manta, Bogdan Golovei. Înregistrare din 1952.

O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ion Lucian, Costel Constantin, Emilia Popescu, Horaţiu Mălăele, Mihai Fotino, Mircea Diaconu, Alexandru Bindea, Ilie Gheorghe, Virgil Ogăşanu, Eugen Racoţi, Sorin Gheorghiu, Gheorghe Pufulete, Romeo Stavăr, George Grigore, Gică Andruşca. Redactor: Monica Patriciu. Regia de studio: Violeta Berbiuc şi Milica Creiniceanu. Regia tehnică: Vasile Manta. Regia muzicală: George Marcu. Înregistrare din anul 2002.

O soacră la Grand Hôtel, muzical de Magda Duţu după O soacră de I. L. Caragiale. Muzica: Dumitru Lupu. Libretul: Florin Pretorian. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Emilia Popescu, Anca Sigartău, Claudiu Bleonţ, Mihai Bisericanu, Delia Nartea, Eugen Cristea. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Luiza Mateescu. Producător Crenguţa Manea. Înregistrare din anul 2004.

Păcat, versiune radiofonică de Tiberiu Vidra după I. L. Caragiale. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Alexandrina Halic, Ştefan Sileanu, Mihai Fotino, Florin Zamfirescu, Ruxandra Sireteanu, Matei Alexandru, Ion Anghel, Victor Ştrengaru, Adrian Georgescu, Mihai Dinvale, Mirela Gorea, Angela Ioan, Boris Petrof, Ion Chelaru, Violeta Berbiuc, Crânguţa Manea, Mircea Dascaliuc, Nicolae Crişu, Constantin Botez, Patricia Ionescu, George Marcu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnicã: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1985.

Reforma, dramatizare de Traian Duică după schiţa lui I. L. Caragiale. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ion Caramitru, George Constantin, Mihai Mălaimare, Dorina Lazăr, Constantin Băltăreţu, Eugen Cristea, Candid Stoica, Constantin Diplan, Ion Anestin, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu, Ileana Şerban, Violeta Berbiuc, Cristian Molfeta, Constantin Botez. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1983.

Telegrame de I. L. Caragiale. Regia artistică: Ion Vova. În distribuţie: Ion Lucian, Horia Şerbănescu, Sandu Sticlaru, Horia Căciulescu, Gheorghe Oprina, Dem Rădulescu.

Trei schiţe prahovene de I. L. Caragiale: Grand Hôtel „Victoria Română”, Boborul !, O zi solemnă în interpretarea actorului Virgil Ogăşanu. Realizatori: Puşa Roth şi Costin Tuchilă. Înregistrare din 2003.

Un pedagog de şcoală nouă de I. L. Caragiale. Regia artistică: Ion Vova. În distribuţie: Florin Piersic, Eugen Cristea, Vasile Muraru, Ionuţ Kivu, Dan Burghelea, George Grigore, Julieta Strâmbeanu, Sorin Gheorghiu, Mircea Constantinescu. Redactor: Domnica Ţundrea.  Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta.

Vizita, Bubico, Domnul Goe şi Lanţul slăbiciunilor, dramatizări de Monica Patriciu după schiţele lui I. L. Caragiale. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Alexandrina Halic, Horaţiu Mălăele, Tamara Buciuceanu Botez, Elena Nica Dumitrescu, Adriana Trandafir, Jeanine Stavarache. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia de studio: Rodica Leu. Înregistrare din 1989.

Programul lunii IANUARIE 2010

1, 6, 11, 16, 21, 26 ianuarie

a.m. / p. m.

00:00 Roman de Bucureşti, comedie de moravuri la moment de Puşa Roth

00:50 Pescăruşul de Anton Pavlovici Cehov

02:40 Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill

04:30 Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici. Scenariu de Puşa Roth şi Costin Tuchilă

06:00 „Biografia unei capodopere”: Luceafărul de Mihai Eminescu. Scenariu radiofonic de Magdalena Boiangiu şi Doina Papp

07:00 Cartea junglei – Fraţii lui Mowgli, dramatizare de Marga Rădulescu după povestirile lui Rudyard Kipling

08:00 Jupân Rănică Vulpoiul, dramatizare de Leonard Popovici după Al. Odobescu

09:00 Trei surori de A. P. Cehov

10:30 Regele Ubu de Alfred Jarry

2, 7, 12, 17, 22, 27 ianuarie

a.m. / p. m.

00:00 Amphitryo de Plaut

01:00 Masca, dramatizare de Dumitru Şt. Rădulescu după povestirea lui A. P. Cehov

01:30 Unchiul Vanea de Cehov

03:00 Din jale se întrupează Electra (partea I) de Eugene O’Neill

04:08 Luceafărul de Mihai Eminescu. Recită: George Vraca

04:27 Cezara, dramatizare de Georgeta Răboj după nuvela lui Mihai Eminescu

05:33 Temă pentru acasă de Mile Poposki

06:00 „Biografii, memorii”: O prietenie pentru eternitate: Eminescu – Creangă. Scenariu radiofonic de Constandina Brezu

07:00 Abeille, dramatizare de Sanda şi Vasile Socoliuc după povestirea lui Anatole France

08:00 Zâna mării, dramatizare de Adina Bardaş după basmul lui Hans Christian Andersen

09:00 Capriciile Fenisei de Lope de Vega

10:11 Luceafărul (fragment) de Mihai Eminescu în lectura lui Mihail Sadoveanu

10:27 Salomeea de Oscar Wilde

11:44 Poeme de Mihai Eminescu în lectura lui Mihail Sadoveanu: Atât de fragedă…, O, mamă…, Când amintirile…, Din noaptea…, Sara pe deal, Pe lângă plopii fără soţ, Iar când voi fi pământ (variantă), Revedere, Ce te legeni…, Veneţia, De câte ori iubito…

3, 8, 13, 18, 23, 28 ianuarie

a.m. / p. m.

00:00 Măsură pentru măsură de William Shakespeare

01:30 Livada de vişini de A. P. Cehov

03:00 Din jale se întrupează Electra (partea a II-a) de Eugene O’Neill

04:30 Întemeietorii de Mihai Eminescu

05:57 Geo Bogza despre Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare

06:00 „Biografii, memorii”: Mihai Eminescu – Luceafăr mistuit. Scenariu radiofonic de Constantin Venerus Popa

07:00 Mary Poppins, dramatizare de Silvia Kerim după Pamela Travers

08:00 Povestea zânei Chiralina, a prinţului Dafin şi a prietenului său Afin, scenariu de Maria Cordoneanu inspirat de basmul Omul de piatră povestit de Lazăr Şăineanu

09:00 Lumea perucilor pudrate, dramatizare de Igor. V. Ilinski după romanul Bâlciul deşertăciunilor de William Thackeray

10:51 Jourdain nebunul de Mihail Bulgakov

4, 9, 14, 19, 24, 29 ianuarie

a.m. / p. m.

00:00 Liolà de Luigi Pirandello

01:09 Călin – file din poveste (fragment) de Mihai Eminescu în lectura lui Mihail Sadoveanu

01:30 Platonov, Un Hamlet de provincie de A. P. Cehov

02:30 Judecata, dramatizare de Mihail Drumeş după schiţa lui A. P. Cehov

03:00 Tinereţea, bat-o vina! de Eugene O’Neill

04:30 Geniu pustiu, dramatizare de Zoe Anghel Stanca după romanul lui Mihai Eminescu

06:00 Călin nebunul, dramatizare de Georgeta Răboj după basmul lui Mihai Eminescu

07:00 Dănilă Prepeleac, dramatizare de Florin Pretorian după povestirea lui Ion Creangă

07:50 Făt-Frumos din lacrimă, dramatizare de Mircea Ştefănescu după basmul lui Mihai Eminescu

08:40 Vă place Brahms?, dramatizare de Leonard Popovici după romanul lui Françoise Sagan

09:35 Pacea de Aristofan

10:15 A douăsprezecea noapte de William Shakespeare

5, 10, 15, 20, 25 ianuarie

a.m. / p. m.

00:00 Măscăriciul de A. P. Cehov

01:00 Ursul de A. P. Cehov

01:35 Dramă la vânătoare, dramatizare de Eugen Torgaşev după povestirea lui Anton Pavlovici Cehov

03:00 Luna dezmoşteniţilor de Eugene O’Neill

04:30 Aducerile-aminte în suflet cad în picuri, dramatizare de Georgeta Răboj după proza fantastică a lui Mihai Eminescu

05:38 Strigoii de Mihai Eminescu. Recită: Marcel Iureş

06:00 „Biografia unei capodopere”: Scrisorile lui Eminescu. Scenariu radiofonic de Alexandru Tatos

07:00 Cosette, dramatizare de Titel Constantinescu după romanul Mizerabilii de Victor Hugo

08:00 Cartea cu jucării, dramatizare de Mitzura Arghezi şi Vasile Mănuceanu după Tudor Arghezi

08:53 Toţi cei care cad de Samuel Beckett

10:20 Britannicus de Jean Racine

Spectacolele lunii IANUARIE 2010

Abeille, traducere şi dramatizare de Sanda şi Vasile Socoliuc după povestirea lui Anatole France. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Alexandru Repan, Delia Nartea, Cristian Iacob, Ion Haiduc, Valentin Teodosiu, Ruxandra Sireteanu, Cornelia Pavlovici, Mircea Constantinescu, Violeta Mitescu, Oltiţa Chirilă, Ionuţ Kivu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Dana Lupu şi Radu Verdeş. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Mihnea Chelaru. Producător: Sanda Socoliuc. Înregistrare din 2006.

A douăsprezecea noapte de William Shakespeare. Traducere şi adaptare radiofonică de Dan Amedeo Lăzărescu. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Mihai Dinvale, Ioana Crăciunescu, Mirela Gorea, Dana Dogaru, Dan Condurache, Virgil Ogăşanu, Constantin Dinulescu, Mitică Popescu, Petre Lupu, Valentin Teodosiu, Ion Punea. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din 1988.

Aducerile-aminte în suflet cad în picuri, dramatizare de Georgeta Răboj după proza fantastică a lui Mihai Eminescu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Adrian Pintea, Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Delia Nartea, Claudiu Istodor. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 2003.

Amphitryo de Plaut. Traducere de Nicolae Teică. Adaptare radiofonică de Radu Popescu şi Maria Marin. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Ştefan Iordache, Mariana Mihuţ, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Ica Matache, Victor Ştrengaru. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Livio Bellegante. Regia tehnică: ing. Ion Mihăilescu. Prezintă: Ileana Berlogea. Înregistrare din 1976.

Britannicus de Jean Racine. Traducere de Dinu Bondi şi Radu Popescu. Adaptare radiofonică de Elena Negreanu. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Gina Patrichi, Dan Condurache, Adrian Pintea, Ileana Predescu, Mirela Gorea, Mircea Albulescu, Ion Marinescu, Nicolae Crişu, Dan Bobe. Regia de montaj: Coca Dumitrescu şi Ani Ştefănescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Prezintă: Costin Tuchilă. Înregistrare din 1987.

Capriciile Fenisei de Lope de Vega. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Gina Patrichi, George Constantin, Emil Hossu, Dana Dogaru, Alexandru Repan, Şerban Cellea, Rodica Popescu-Bitănescu, Petre Lupu, Candid Stoica, Thedor Danetti, Radu Panamarenco. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1986.

Cartea cu jucării, dramatizare de Mitzura Arghezi şi Vasile Mănuceanu după Tudor Arghezi. Regia artistică: Cristian Munteanu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1981.

Cartea junglei – Fraţii lui Mowgli, traducere şi dramatizare de Marga Rădulescu după povestirile lui Rudyard Kipling. Regia artistică şi coloana sonoră: Vasile Manta. În distribuţie: Ioana Calotă, Rodica Mandache, Eusebiu Ştefănescu, Monica Mihăescu, Mihai Niculescu, Sorin Gheorghiu, Mitică Popescu, Violeta Berbiuc, George Grigore, Eugen Racoţi, Oana Răsuceanu, Daniela Ioniţă. Muzica originală: Dan Bălan. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Producător: Irina Soare.

Călin – file din poveste (fragment) de Mihai Eminescu în lectura lui Mihail Sadoveanu. Înregistrare din Fonoteca de Aur.

Călin nebunul, dramatizare de Georgeta Răboj după basmul lui Mihai Eminescu. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Mircea Albulescu, Cristian Iacob, Ruxandra Sireteanu, Cornelia Pavlovici, Gelu Niţu, Mihai Niculescu, Oana Răsuceanu, Dan Condurache, Radu Amzulescu. Redactor: Irina Soare. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Înregistrare din 2005.

Cezara, dramatizare de Georgeta Răboj după nuvela lui Mihai Eminescu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Ştefan Iordache, Violeta Andrei, George Constantin, Irina Răchiţeanu-Şirianu, Fory Etterle, Gheorghe Cozorici, Alexandru Repan, Ion Pavlescu, Boris Petroff, Sergiu Demetriad, Sorin Gheorghiu, Nicolae Crişu, Gheorghe Pufulete, Mircea Dascaliuc, Aurelian Georgescu. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1983.

Cosette, dramatizare de Titel Constantinescu după romanul Mizerabilii de Victor Hugo. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Alexandrina Halic, Jeanine Stavarache, Daniela Anencov, Constantin Dinulescu, Silvia Năstase, Cornel Vulpe, Ion Pavlescu, Cristina Deleanu, Mariana Maican Velcescu, Anne-Marie Ziegler, Ion Punea, Nicolae Stângaciu, Nicolae Crişu. Regia de studio: Mihai Barta. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. Iulian Iancu. Înregistrare din 1995.

Dănilă Prepeleac, dramatizare de Florin Pretorian după povestirea lui Ion Creangă. Muzica: Dumitru Lupu. Coloana sonoră şi regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Mihai Mălaimare, Petre Lupu, Mihai Constantin, Irina Ungureanu, Romeo Tudor, Radu Amzulescu, Violeta Berbiuc, Ionuţ Kivu, Sorin Gheorghiu, George Grigore, Mihai Niculescu. Regia de montaj: Dana Lupu. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: George Marcu. Redactor şi producător: Irina Soare. Înregistrare din mai 2008.

Din jale se întrupează Electra de Eugene O’Neill. Traducere de Petru Comarnescu şi Margareta Sterian. Adaptare de Irina Răchiţeanu Şirianu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Irina Răchiţeanu Şirianu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Nicolae Iliescu, Mirela Gorea, George Constantin, Vasile Niţulescu, Ştefan Iordache, Telly Barbu, Lili Nica Dumitrescu, Boris Petrof, Constantin Dinulescu, Sorin Gheorghiu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1985.

Dramă la vânătoare, dramatizare de Eugen Torgaşev după povestirea lui Anton Pavlovici Cehov. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Alexandru Repan, George Constantin, Ştefan Radof, Mariana Buruiană, Ion Pavlescu, Alexandrina Halic, Mitică Popescu, Marina Maican, Nicolae Pomoje, Victor Ştrengaru, Alexandru Lungu, Ruxandra Sireteanu, Nicolae Călugăriţa. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Andrei Sireteanu. Înregistrare din 1983.

„Biografii, memorii”: Eminescu – Luceafăr mistuit, scenariu radiofonic de Constantin Venerus Popa. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Mihai Lungeanu. În distribuţie: Dan Puric, Mircea Rusu, Mircea Constantinescu, Ion Haiduc, Ion Siminie, Manuela Ciucur, Radu Amzulescu, Rodica Negrea, Florin Anton, Minica Ghiuţă, Sorin Gheorghiu, Violeta Berbiuc, Ionuţ Kivu. Redactor şi producător: Magda Duţu. Regia de montaj : Monica Wilhelm şi Bogdan Golovei. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Înregistrare din 2008.

Făt-Frumos din lacrimă, dramatizare de Mircea Ştefănescu după basmul lui Mihai Eminescu. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: Ion Dichiseanu, Sandina Stan, Sorin Gabor, Magda Popovici, Sergiu Demetriad, Dem Savu, Victoria Mierlescu, Dida Solomon Calimachi, Andreea Năstăsescu, Constantin Moruzan, Alexandra Polizu, Mircea Constantinescu, Ina Otilia Ghiulea, Mircea Medianu, Margareta Tutoveanu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1969.

Geo Bogza despre Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare. Înregistrare din Fonoteca de Aur, 1965.

Geniu pustiu, dramatizare de Zoe Anghel Stanca după romanul lui Mihai Eminescu. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Andrei Codarcea, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Ştefan Hagimă, Alfred Demetriu, Mihai Mereuţă, Mircea Constantinescu, Şerban Cellea, Eugen Cristea, Liviu Crăciun, Cicerone Ionescu, Sergiu Demetriad, Violeta Berbiuc, Daniel Constantinescu, Gheorghe Pufulete, Ion Vlad, Nicolae Crişu, Dan Bobe şi copilul Mihai Tănăsescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1989.

Întemeietorii de Mihai Eminescu. Adaptare radiofonică de Constantin Dinischiotu după piesele Decebal, Bogdan Dragoş şi Mira. Regia artistică: Constantin Dinischiotu. În distribuţie: Alfred Demetriu, George Constantin, Silviu Stănculescu, Dan Damian, Mariana Buruiană, Dan Condurache, Radu Panamarenco, Victor Rebengiuc, Traian Stănescu, Eugen Cristea, Matei Alexandru, Mariana Mihuţ, George Oancea, Cristian Şofron, Ion Caramitru, Mircea Albulescu, Răzvan Vasilescu, Nicolae Călugăriţa, Gheorghe Pufulete, Petre Dinuliu, Mihai Barta, Cătălin Crimu. Regia de montaj: Viorica Liche şi Florica Dănescu. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1991.

Jourdain nebunul de Mihail Bulgakov. Adaptare de Leonida Teodorescu. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Ştefan Mihăilescu-Brăila, Virgil Ogăşanu, Diana Lupescu, Irina Mazanitis, Dan Condurache, Mircea Diaconu, Cornel Vulpe, Mihai Mălaimare, Victor Ştrengaru, Mitică Popescu, Ion Pavlescu, Anda Caropol, Ion Punea, Sorin Gheorghiu, Gheorghe Pufulete, Mihai Fotino. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1983.

Judecata, dramatizare de Mihail Drumeş după schiţa lui A. P. Cehov. Regia artistică: Ion Vova. În distribuţie: Alexandru Giugaru, Florin Scărlătescu, Octavian Cotescu, Sandu Sticlaru, Cornel Vulpe, Mihai Stoenescu, Ştefan Florescu, Tedi Dimitriu. Regia de studio: Artemiza Zdrali. Regia muzicală: Marga Capitanovici. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din 1969.

Jupân Rănică Vulpoiul, dramatizare de Leonard Popovici după Alexandru Odobescu. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Mihai Dinvale, Cristian Iacob, Ion Chelaru, Mircea Constantinescu, Valentin Teodosiu, Eugen Cristea, Petre Lupu, Alexandru Bindea, Mihai Niculescu, Papil Panduru, Violeta Berbiuc, Gheorghe Pufulete, Dan Bobe, Daniel Popescu. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: Luiza Mateescu. Înregistrare din 2004.

Liolà de Luigi Pirandello. Traducere de Florian Potra. Adaptare radiofonică de Eugenia Ţundrea. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Ion Marinescu, Jeanine Stavarache, Atena Demetriad, Elena Nica Dumitrescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Dorina Lazăr, Matei Alexandru, Ica Matache, Ruxandra Sireteanu, Rodica Mureşan. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Prezintă: Elisabeta Munteanu. Înregistrare din 1980.

Livada de vişini de A. P. Cehov. Traducere de Moni Ghelerter şi Radu Teculescu. Adaptarea şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Gina Patrichi, George Constantin, Mircea Albulescu, Mariana Mihuţ, Mariana Buruiană, Dana Dogaru, Mitică Popescu, Mihai Fotino, Ileana Stana Ionescu, N. Luchian Botez. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1983.

„Biografia unei capodopere”: Luceafărul de Mihai Eminescu, scenariu radiofonic de Doina Papp şi Magdalena Boiangiu. Înregistrare din 1974.

Luceafărul de Mihai Eminescu. Recită: George Vraca. Înregistrare din Fonoteca de Aur.

Luceafărul (fragmente) de Mihai Eminescu în lectura lui Mihail Sadoveanu. Înregistrare din Fonoteca de Aur.

Lumea perucilor pudrate, dramatizare de Igor V. Ilinski după romanul Bâlciul deşertăciunilor de William Thackeray. Traducerea şi adaptarea: Eugen Torgaşev. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Fory Etterle, Tanţi Cocea, Gina Petrini, Constantin Brezeanu, Ruxandra Sireteanu, Virgil Ogăşanu, Ion Pavlescu, Ion Marinescu, Emil Hossu, Aurel Rogalski, Virgil Ogăşanu, Camelia Zorlescu, Ica Matache, Maria Gligor, Sorin Gheorghiu, Jean Reder, Ion Siminie, Candid Stoica, Daniel Horhocea, Radu Coriolan, Ileana Şerban, Constantin Botez. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1979.

Luna dezmoşteniţilor de Eugene O’Neill. Adaptare radiofonică de Georgeta Răboj. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Violeta Andrei, Constantin Codrescu, Ştefan Iordache, Nicolae Pomoje, Geo Costiniu. Regia de montaj: Iuliana Grumeza şi Nicoleta Banea. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1986.

Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill. Traducere de Dorin Dron. Adaptare radiofonică de Leonard Efremov. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: George Constantin, Ileana Predescu, Alexandru Repan, Florian Pittiş, Zoe Muscan. Regia de studio: Constantin Botez. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Andrei Sireteanu. Înregistrare din 1982.

Mary Poppins, dramatizare de Silvia Kerim după Pamela Travers. Regia artistică: Cristian Munteanu. În distribuţie: Rodica Tapalagă, Florian Pittiş, Matei Alexandru, Jeanine Stavarache, Mircea Şeptilici, Victoria Mierlescu, Mihai Mălaimare, Gelu Colceag, Atena Demetriad, Ileana Şerban, Catiţa Ispas. Muzica originală şi regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1981.

Masca, dramatizare de Dumitru Şt. Rădulescu după povestirea lui A. P. Cehov. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Radu Panamarenco, Ion Anghel, Şerban Cellea, Jorj Voicu, George Oprina, Cornel Vulpe, Nicolae Pomoje, Sanda Ulmeni, Violeta Berbiuc, Cristian Molfeta. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1987.

Măscăriciul de A. P. Cehov. Traducere de Isolda Vârsta. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Horaţiu Mălăele şi Nicolae Urs. Redactor: Irina Soare. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Muzica şi regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Spectacol realizat cu sprijinul societatii: Alexandrion Grup. Înregistrare din 2009.

Măsură pentru măsură de William Shakespeare. Traducere şi adaptare radiofonică de Dan Amedeo Lăzărescu. Regia artistică: Silviu Jicman. În distribuţie: Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Mirela Gorea, Mariana Buruiană, Magdalena Cernat, Răzvan Vasilescu, Mircea Anghelescu, Marcel Iureş, Valentin Teodosiu, Nicolae Urs, Ştefan hagimă, Aurelian Napu, Tudor Heica, Dana Cosma, Crânguţa Mnea, Gheorghe Pufulete, Constantin Botez. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1984.

Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici, scenariu radiofonic de Puşa Roth şi Costin Tuchilă. Muzica: Laurenţiu Profeta. Interpretează: George Motoi, Lucia Mureşan. Cântă: soprana Mirela Zafiri. În replică: Valentin Teodosiu. Recită: Cătălin Rusu. Regia de montaj: Vasile Manta. Înregistrare din 2001.

„Biografii, memorii”: O prietenie pentru eternitate: Eminescu – Creangă, scenariu radiofonic de Constandina Brezu. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Mihai Dinvale, Mihai Mereuţă, Rodia Sanda Ţuţuianu, Ruxandra Sireteanu, Alexandrina Halic, George Oancea, Nicolae Călugăriţa şi copiii: Alina Macra, Nora Grigore, Lucian Rusu, Cristian Dumitrescu. Regia de montaj: Dragoş Galbură. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1989.

Pacea de Aristofan. Traducere de V. Cambiţi şi Anton Antonescu. Regia artistică: Constantin Moruzan. În distribuţie: George Calboreanu, Fory Etterle, Aurel Ghiţescu, Nicolae Brancomir. Regia de studio: Mia Olaru. Regia tehnică şi muzicală: ing. Lucian Ionescu. Înregistrare din 1954.

Pescăruşul de A. P. Cehov. Adaptare radiofonică de Crişan Toescu.  Regia artistică: W. Siegfried. În distribuţie: Nelly Sterian, Liviu Ciulei, George Iliescu, Clody Bertola, Ion Manta, Marieta Rareş, Corina Constantinescu, Fory Etterle, Dan Nasta, Nicolae Tomazoglu, Puiu Mirea, Sorin Balaban. Înregistrare din 1954.

Platonov, Un Hamlet de provincie de A. P. Cehov. Traducere de Leonida Teodorescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Marcel Iureş, Stela Popescu, Irina Movilă, Valentin Uritescu, Andreea Bibiri, Constantin Codrescu, Eugen Cristea, Anca Sigartău. Redactor: Domnica Ţundrea. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia tehnică: Vasile Manta şi Mihnea Chelaru. Regia muzicală: George Marcu. Producător: Vasile Manta. Spectacol realizat cu sprijinul societăţii Alexandrion Grup. Înregistrare din 2008.

Povestea zânei Chiralina, a prinţului Dafin şi a prietenului său Afin, scenariu radiofonic de Maria Cordoneanu inspirat de basmul Omul de piatră, povestit de Lazăr Şăineanu. Regia artistică: Vasile Manta. În distribuţie: Mircea Albulescu, Ruxandra Sireteanu, Ionuţ Kivu, Oana Răsuceanu, Marius Călugăriţa, Violeta Berbiuc, Daniela Ioniţă, Petre Lupu, Ştefan Velniciuc si copilul Horia Ruja. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător Irina Soare.

Regele Ubu de Alfred Jarry. Traducere de Romulus Vulpescu. Adaptarea şi regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Valentin Uritescu, Dorina Lazăr, Răzvan Vasilescu, Ana Ciontea, Răzvan Ionescu, Paul Chiribuţă, Mircea Constantinescu, Ion Anghel, Boris Petrof. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1990.

Roman de Bucureşti, comedie de moravuri la moment de Puşa Roth. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Virgil Ogăşanu, Dorina Lazăr, George Ivaşcu, Adriana Trandafir, Lucia Maier, Sorin Gheorghiu, Gheorghe Pufulete, Cătălin Rusu. Redactor şi producător: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Prezintă: Costin Tuchilă. Înregistrare din 2003.

Salomeea de Oscar Wilde. Traducere de Adriana şi Andrei Bantaş. Adaptare radiofonică de Marina Spalas. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Valeria Seciu, Adela Mărculescu, George Constantin, Dan Condurache, Mihai Bisericanu, Răzvan Ionescu, Ion Pavlescu, Theodor Danetti, Ion Siminie, Ion Punea, Radu Duda, Petre Dinuliu, Gheorghe Pufulete, Nicolae Crişu. Redactor Mircea Popescu. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Simona Tudor. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1992.

„Biografia unei capodopere”: Scrisorile lui Mihai Eminescu, scenariu radiofonic de Alexandru Tatos. Cu Ion Caramitru în rolul principal.

Temă pentru acasă de Mile Poposki. Traducere de Pavel Mocanu. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Dem. Rădulescu, Coca Andronescu, Delia Radu, Ileana Stana Ionescu, Sandu Sticlaru. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Emil Nedelescu. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din 1978.

Tinereţea, bat-o vina! de Eugene O’Neill. Traducere de Petru Comarnescu şi Culai Popescu. Adaptare de Georgeta Răboj. Regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Mircea Albulescu, Tanţi Cocea, Ion Caramitru, Sorin Gheorghiu, Ioana Casetti, Mariana Oprescu, Virgil Ogăşanu, Ica Matache, N. Neamţu Ottonel, Tamara Creţulescu, Constantin Diplan, Vasilica Tastaman, Victor Ştrengaru, Mitică Popescu, Elena Nicolescu. Regia de studio: Crânguţa Manea. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: ing. George Buican. Înregistrare din 1973.

Toţi cei care cad de Samuel Beckett. Traducere de Carmen Suzana Cişmas. Regia artistică: Attila Vizauer. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Gelu Niţu, Mircea Constantinescu, Liliana Pană, Constantin Cojocaru, Petre Nicolae, Pavel Bartoş, Silviu Biriş, Violeta Berbiuc, Silvia Creiniceanu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Crenguţa Manea. Spectacol realizat cu sprijinul British Council. Înregistrare din 2006.

Trei surori de A. P. Cehov. Adaptarea şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Silvia Popovici, Gina Patrichi, George Constantin, Mariana Mihuţ, Ion Marinescu, Ion Caramitru, Mihai Fotino, Marin Moraru, Mihai Stan, Vasile Niţulescu, Nineta Gusti, Mihai Niculescu, Şerban Cellea. Regia de studio: Ion Prodan. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Înregistrare din 1981.

Unchiul Vanea de A. P. Cehov. Traducere de Moni Ghelerter şi Radu Teculescu. Adaptarea şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: George Constantin, Ştefan Iordache, Valeria Seciu, Mircea Albulescu, Mirela Gorea, Silvia Dumitrescu Timică, Telly Barbu Militaru, Radu Panamarenco, Candid Stoica. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1984.

Ursul de A. P. Cehov. Adaptare radiofonică de Leonard Efremov. Regia artistică: Moni Ghelerter. În distribuţie: Cella Dima, Aurel Munteanu, Costache Antoniu, Sorin Balaban. Regia de studio: Puiu Mirea. Regia tehnică: Ion Mihăilescu. Înregistrare din 1954.

Vă place Brahms?, dramatizare de Leonard Popovici după romanul lui Françoise Sagan. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Mariana Mihuţ, Victor Rebengiuc, Adrian Pintea, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Rodica Sanda Ţuţuianu. Regia de studio: Nina Dinescu şi Tatiana Şerban. Regia muzicală: Romeo Chelaru. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 1989.

Zâna mării, dramatizare de Adina Bardaş după basmul lui Hans Christian Andersen. Traducere de Alexandru Philippide. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Mihai Lungeanu. În distribuţie: Anne-Marie Ziegler, Alina Teianu, Jeanine Stavarache, Alexandrina Halic, Violeta Berbiuc, Anca Constantin, Mihai Dinvale, Ionuţ Kivu. Redactor şi producător: Irina Soare. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din 2009.

Eveniment: Lansarea volumului de poezii Dans alb de Cristian Munteanu

Luni 18 ianuarie 2010, la ora 11.00, la Centrul de Presă „Eugen Preda” al SRR (în foaierul Sălii Radio) a avut loc lansarea volumului de poezii Dans alb de Cristian Munteanu, apărut la Editura Semne din Bucureşti. Cartea a fost prezentată de criticul literar Costin Tuchilă. Au recitat actorii Irina Petrescu şi Mircea Albulescu. La eveniment au participat actori, regizori, critici de teatru, redactori şi realizatori Radio.

Artist desăvârşit, unul dintre numele cele mai mari ale teatrului radiofonic, Cristian Munteanu (25 august 1936 – 31 ianuarie 2008) a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959. Regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a redacţiei emisiunilor culturale. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii distincte a acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi. Cele patru decenii şi jumătate dedicate teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne.

Cristian Munteanu, fotografie de Vasile Blendea, 1979

Autor dramatic jucat la teatre din Bucureşti şi din ţară, la teatrul radiofonic, Cristian Munteanu a scris şi poezie. Vorbea însă foarte puţin despre piesele sale, în jur de 30. Şi mai puţin despre poezia sa. Păstra o discreţie aproape totală, poate mai greu de înţeles astăzi, mai ales că această culegere, reconstituită cu migală de Elisabeta Munteanu, arată un poet adevărat.

Deşi cuprinde în ciclurile sale poezii din perioade diferite, Dans alb are un ton unitar. Fireasca, până la urmă, dialectică a vârstelor poetice trece pe plan secund. Când există, sentimentalismul e temperat de cenzura intelectuală. Poet autentic, Cristian Munteanu elimină de la bun început tentaţia livrescului, care s-ar putea bănui. Dominantă rămâne meditaţia existenţială, ferită însă de acele ţinte de „filosofie poetică” adesea inutile şi supărătoare. În viziunea autorului Dansului alb, poetul este un medium, primind şi amplificând semnalele lumii, cărora le conferă un plus de valoare şi expresivitate. Poezia se naşte, pare a spune Cristian Munteanu, atunci când ai dat la o parte tot ce te poate împiedica să ajungi la esenţa lucrurilor pe cale, dacă se poate, cât mai directă. Este sensul desprins din textul cu valoare de artă poetică Medium: „Poetul e un medium / În care vorbesc toate glasurile firii, / Caleidoscop de bucurii şi dureri / Azvârlite ca nişte scoici pe plajă. / De le pui la ureche / Asculţi vuietul mării / Poate mai adevărat decât vuieşte marea însăşi. / Dar când se trezeşte din somnu-i de piatră / E slab şi uscat ca o trestie goală, / Căci prin el au sunat bucurii şi tristeţi / Mai adevărate decât bucuria şi tristeţea însăşi.”

C. T.

Costin Tuchilă, Crenguţa Manea, Irina Petrescu, Mircea Albulescu la lansarea volumului Dans alb de Cristian Munteanu

Despre Cristian Munteanu, căruia i-a fost dedicată luna noiembrie 2009 pe eteatru.ro, v. pagina Arhivă, noiembrie 2009.

A. P. Cehov

Încercând s-o înscrie într-un curent literar, impresionism, simbolism, naturalism, realism, stabilind izvoarele literare, un fel de arbore genealogic care i-ar cuprinde deopotrivă pe Ibsen, Turgheniev, Ostrovski, dar şi pe autorii antici, comentatorii operei lui Cehov au consimţit că se află în faţa „unuia dintre cele mai tulburătoare fenomene literare”. Cehov este greu de circumscris unui curent, fiind deopotrivă o concluzie, expresia artistică a unui sfârşit de veac – şi un început. Dramaturgia de la mijlocul secolului al XX-lea şi-l revendică pe Cehov tot aşa cum teatrul cum teatrul de la începutul veacului trecut nu este lipsit de influenţa lui. În Cehov găsim atât realismul în înţeles contemporan, cât şi izvoare ale teatrului absurdului. Opera sa rămâne o sinteză deschisă.

„Cehov, ca şi Dostoievski sunt scriitori la care te gândeşti fără să vrei, fiind un fel de automatisme ale epocii noastre.”(Leonida Teodorescu, Dramaturgia lui Cehov, Bucureşti, Editura Univers, 1972).

Cu siguranţa unei profeţii, autorul Pescăruşului încredinţa hârtiei următoarea frază: „Pe mine mă vor citi în Rusia încă vreo câţiva ani… Apoi, timp de şapte-opt ani nu mă va citi nimeni, pentru a fi reluat mai târziu şi atunci pentru multă vreme…”

În ciuda siguranţei ei, afirmaţia aceasta poate fi ciudată la un autor care, începând să scrie teatru, se arăta profund nemulţumit de lipsa de vocaţie pentru dramaturgie, mărturisită în Scrisori:

„Mi-am isprăvit piesa. Sunt mai mult nemulţumit decât mulţumit de ea. Acum, când am recitit-o, mă conving din ce în ce mai mult că nu am stofă de dramaturg”; „Nu prea mi-a reuşit. Trebuie să recunosc că nu mă pricep la dramaturgie”; „Mă simt ca împietrit, nu încerc decât dezgust pentru piesele mele şi revizuiesc în silă corecturile.”

Indiferent de cronologia unor astfel de afirmaţii, cel care revoluţiona limbajul teatral şi însăşi concepţia asupra conflictului dramatic, Anton Pavlovici Cehov (17 / 29 ianuarie 1860, Taganrog – 2 / 15 iulie 1904, Badenweiller, Germania), era mai degrabă înclinat să creadă că noutatea, părăsirea canoanelor scenice sunt lipsite de substanţă dramatică; altfel spus, că este prea multă literatură. O aflăm indirect din actul I al Pescăruşului:

„Sorin: Nu se poate trăi fără teatru.

Treplev: Trebuie căutate forme noi. Şi dacă aceste forme noi nu sunt, mai bine să nu mai fie nimic. [...]

Nina: Piesa dumitale e greu de jucat. Nu are personaje vii.

Treplev: Ce însemnează «personaje vii»? Nu trebuie să înfăţişăm viaţa aşa cum e, sau cum ar trebui să fie, ci cum ne-o închipuim în visurile noastre!

Nina: Piesa dumitale are prea puţină acţiune. Numai literatură. Şi, după părerea mea, într-o piesă trebuie neapărat şi dragoste…” (Traducere de Moni Ghelerter şi R. Teculescu).

În „regatul plictisului”, care este scena teatrului cehovian, sunt spulberate vechi adevăruri, cu statut imuabil. Din punct de vedere al conflictului dramatic, deschis, vizibil, definibil, în piesele lui Cehov nu se întâmplă aproape nimic. O spune autorul însuşi: „În piesele mele nu se întâmplă nimic. Oamenii vorbesc şi beau ceai”; „Încerc sentimentul că am văzut tot, dar că mi-a scăpat tocmai esenţialul.”

Chiar şi actul sinuciderii poate fi banal, asemenea tresăririi din final a unei inerţii. Dar, mai mult ca la oricare autor, nevroza inerţiei – maladie a unui secol crepuscular – devine la Cehov tensiune dramatică. La Cehov, „adevăratul ideal implică, printr-o notă esenţială, o imagine realizabilă a umanităţii în genere”, scrie G. Călinescu. Erezia lui este iluzia de a fi întrezărit acest ideal.

„Cehov, spune G. Călinescu, face parte din familia lui Cervantes şi Molière, adică a acelor genii care au tristeţea veselă.”

Tristeţea veselă: o caracterizare potrivită atât prozei cât şi teatrului cehovian. Între dramă şi comedie, graniţa este, la Cehov, fragilă. De la tragic la ridicol este un singur pas şi el poate fi făcut din inerţie, din plictis sau chiar din dezgust.

Teatrul lui Cehov se naşte din proza sa, nu fără ezitări şi incertitudini.

„Vocaţia teatrală a lui Cehov ia naştere din nuvelistica lui (aşa cum s-a întâmplat mai târziu cu Pirandello şi cum s-ar fi putut întâmpla cu Boccaccio). Este o dezvoltare firească a artei sale de povestitor, a capacităţilor lui de reprezentare vie, elocventă, directă.” (Vito Pandolfi, Istoria teatrului universal, 1964).

Predilecţia pentru înscernare îl conduce pe autorul Fiinţelor mărunte la teatru, reunind fugarele tuşe de culoare într-o compoziţie unitară. Când, în 1923, a fost descoperit manuscrisul unei piese uriaşe ca dimensiuni, scrisă la 20 de ani, s-a putut observa că marile teme ale teatrului cehovian se află în acest text refuzat de Ermolova la Teatrul Mic din Moscova, gest care îl face pe autor să-şi abandoneze pentru un timp vocaţia dramatică. I s-a spus acestei piese fără titlu Platonov, Un Hamlet de provincie, Don Juan în manieră rusească sau, în filmul antologic al lui Nikita Mihalkov, din 1977, Piesă neterminată pentru pianină mecanică („după Doamna cu căţelul, în timp, prima veritabilă capodoperă de film cehovian” – Florian Potra). Temele, motivele, personajele din Platonov se vor împlini în piesele de maturitate: o lume care moare, cea a aristocraţiei, şi una care pare a se instala durabil, burghezia, cinică şi pragmatică; disperarea dar şi resemnarea; dragostea neîmpărtăşită alături de sentimentul de mucava; idealul întrezărit după crunta deziluzie; grotescul în care sfârşeşte orice bovarism; transformarea iubirii dintr-un sentiment sublim într-unul fioros; drama încheiată ridicol şi, odată cu ea, demitizarea inadaptabilului; în fine, galomania şi rusofobia.

Chiar şi din această enumerare sumară se poate înţelege că personajelor care populează teatrul cehovian li se poate atribui rareori o trăsătură dominantă, nu atât sub aspectul caracterului, cât al voinţei şi al acţiunii. Şi nu e vorba aici de ceea ce numim cu un termen încă vag complexitate psihologică, ci de o observaţie mult mai subtilă pe care o face Cehov, una care ţine de dinamica vieţii şi de răsfrângerea acesteia în conştiinţa personajelor sale. Gesturile radicale, faptele „măreţe” sunt greu, dacă nu imposibil de întâlnit. Ele aparţin mai degrabă proiecţiei noastre, sunt literatura cu care ne place să îmbrăcăm ceea ce în realitate este mult mai simplu, mai firesc.

„În viaţă – scria Cehov – oamenii nu se împuşcă, ci vorbesc aiurea, mănâncă, beau, dar toate sunt atât de complicate în viaţă; oamenii stau la masă dar în acelaşi timp fericirea lor se poate împlini.” Sau: „…în viaţă cel mai adesea se mănâncă, se bea, se flirtează, se spun prostii. Asta trebuie să se vadă pe scenă. Trebuie scrisă o piesă unde oamenii vin, pleacă, vorbesc de ploaie şi de timp frumos, joacă wist.”

Probabil că tocmai acest mod de a percepe realitatea, care, transpus pe scenă, reprezenta desigur o noutate în epocă, deschizând drumul unei întregi literaturi dramatice în pragul veacului al XX-lea, fascinează în teatrul lui Cehov. Cehov nu este de fapt modern prin mijloacele dramatice propriu-zise, revoluţia lui nu a fost una de limbaj. Ea este rezultatul unei atitudini distincte proiectate asupra personajului şi modului său de a intra în relaţie pe scenă, din care a dispărut orice urmă de maniheism, în general, orice posibilitate de împărţire categorială.

Repertoriul din această lună, când se împlinesc 150 de ani de la naşterea lui A. P. Cehov, cuprinde Pescăruşul, Trei surori, Unchiul Vanea, Livada de vişini, Platonov, Măscăriciul, Dramă la vânătoare, Ursul, Masca, Judecata.

Costin Tuchilă

12 Responses to “A. P. Cehov”

1. Cherry Says:December 5th, 2009 at 04:25 editА вот знаете о чём я сейчас подумала.Десять дней на Новогодние каникулы – это черезчур. Сначала конечно обрадовалась, что одыхать так много будем. А вот как вспомнила прошлогодний опыт, и позапрошлый. Так что-то передумала. Сами посудите, ни денег, ни здоровья не хватит. Опять головная боль, опять лишние калории, и опять весь год хождения в спортзал коту под хвост.Ну что хихикайте? я не права??
2. ViCHa Says:December 15th, 2009 at 11:27 editСпешу поделиться новостью: обмен Яндекс.Денег на Вебмани и обратно больше официально не производится. Не знаю, какая их собака укусила, но сейчас обмен практически невозможен. Все крупные обменники, коими я пользовался переводы в данных направлениях просто не осуществляют. Порой приходилось с ЯД на WM переводить немалые суммы. И что теперь делать, ума не приложу.Хорошо наверное тем, кто не пользуется электронной валютой, а по старинке – банковскими операциями, платёжками по факсу и тд)))
3. maria Says:January 19th, 2010 at 15:58 editnemaipomenit proiect! multumim mult pentru tot ce faceti pentru noi!
4. costintuchila Says:January 19th, 2010 at 16:13 editŞi noi vă mulţumim foarte mult.
5. elena dan Says:January 19th, 2010 at 22:23 editVotul meu pentru spectacole la cerere este:Mantaua de N. V. GogolLorelei de Ionel Teodoreanu
   Vicleniile lui Scapin de Molière
   Azilul de noapte de Maxim Gorki
   Castelul de Franz Kafka
   Doamna Bovary de Gustave Flaubert
6. costintuchila Says:January 20th, 2010 at 01:28 editRăspuns pentru doamna Elena Dan.Mulţumim, am înregistrat preferinţele dvs.
7. mariana Says:January 20th, 2010 at 19:30 editVotul pentru spectacole este:Regele Lear de ShakespeareMantaua de N. V. Gogol
   Minunata pantofăreasă de Lorca
   Vicleniile lui Scapin de Molière
   Azilul de noapte de Maxim Gorki
   Castelul de Franz Kafka
   Doamna Bovary de Gustave Flaubert
8. adelina Says:January 20th, 2010 at 19:33 editRegele Lear de ShakespeareMinunata pantofăreasă de LorcaMantaua de N. V. Gogol
   Castelul de Franz Kafka
   Revizorul de Gogol
9. costintuchila Says:January 20th, 2010 at 19:35 editRăspuns pentru doamna Mariana.Mulţumim pentru opţiuni.
10. costintuchila Says:January 20th, 2010 at 19:36 editRăspuns pentru doamna Adelina.Mulţumim, am reţinut preferinţele dvs.
11. florin Says:January 23rd, 2010 at 18:03 edit“3 surori”-teatru tv(1993)
12. Онлайн фильмы смотреть бесплатно без регистрации в хорошем качестве Says:January 26th, 2010 at 10:32 editОтличный пост…Буду ждать продолжения от ВАС!

Eugene O’Neill

În peisajul epocii, Eugene O’Neill (16 octombrie 1888, New York – 27 noiembrie 1953, Boston), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1936, se distinge nu atât prin orizontul de idei cuprinse în bogata sa operă, cât prin modalitatea de abordare. Teatrul lui O’Neill este diferit prin ton şi accente, printr-o permanentă pendulare între concreteţea realistă şi planul simbolic; diferit prin capacitatea sa constructivă, diferit prin evoluţie, diferit prin „dezvoltarea grandioasă a pasiunilor şi sentimentelor”, ceea ce cu un singur cuvânt încărcat de istorie se numeşte tragedie; diferit prin predilecţia pentru monumentalitate, ceea ce poate părea cel puţin bizar în ochii noştri moderni; diferit în vremuri de perfect scepticism şi de exacerbare a relativismului, cum a fost veacul al XX-lea, prin curajul artistic de a afirma naţionalitatea operei sale.

Autorul, un om complex, bogat sufleteşte, trecut prin experienţe excepţionale, mărturisea într-o scrisoare către Clark din 1926: „În prezent nu este nimeni în viaţă care să mă fi cunoscut temeinic în mai mult de una din fazele unei vieţi ce a trecut prin perioade cu totul deosebite, cu schimbări complete în privinţa mediului, camarazilor etc. Nici eu însumi nu aş fi bun să-mi scriu viaţa, căci atunci când memoria îmi aduce în faţă vreo imagine sau vreun episod, nu sunt în stare să mă recunosc sau să înţeleg pe omul acela care am fost, şi nici actele lui cu ale mele, deşi în mod obiectiv o pot face iar raţiunea îmi spune indubitabil că eu am fost omul acela.”

În capitolul dedicat dramaturgului american din Istoria teatrului universal (1964), Vito Pandolfi susţine confluenţa miturilor clasice cu realităţile americane, ale simbolurilor cu trăirile personale, ceea ce îl distinge net pe autorul Straniului interludiu în perspectiva istoriei teatrului din secolul al XX-lea: „Eugene O’Neill aparţine acelei generaţii de scriitori, astăzi venerabili sau dispăruţi, care au încercat o altoire menită să suscite o lume spirituală, în care opoziţia americană să acţioneze sub imboldul celor mai viguroase curente culturale ale civilizaţiei occidentale. Cu alte cuvinte, au încercat să afirme naţionalitatea operei lor, introducând-o în universalitate. Cei mai de seamă exponenţi ai acelei epoci, Robert Frost, Carl Sandburg, Edgar Lee Masters, Sherwood Anderson, au izbutit să-şi realizeze pozitiv aspiraţiile. Pentru O’Neill sarcina devenea mai anevoioasă, deoarece în cultura Statelor Unite nu existau precedente valabile în privinţa formei teatrale. […] În prima perioadă, producţia lui se leagă, în privinţa structurii teatrale, de experienţele europene, dar în ceea ce priveşte conţinutul, rămâne fidelă tradiţiei provenite din Renaşterea americană, legată încă de sentimentul de vinovăţie şi ispăşire, ca rezultat direct al concepţiei puritane. Când ajunge la o deplină maturitate, O’Neill construieşte cu ajutorul concepţiilor psihanalitice câteva drame mari, în care, inspirându-se din miturile clasice caută să contureze sensul istoriei americane, caracteristicile spiritului yankeu prin vicisitudinile câtorva familii. Ultimele piese constituie o adevărată saga a familiei şi a lumii sale. Acestea au fost reprezentate numai după moartea lui. Confesiunea devenise personală, directă. Acest autobiografism apare de asemenea sub influenţa autobiografismului tot mai accentuat din literatura europeană. Dar în dramele lui O’Neill rămâne constant caracterul unic, neconfundabil, tipic american al experienţelor lui personale, adeseori profund tragice. Această confluenţă, această osmoză de elemente duce de multe ori la o aglomerare confuză, în care simbolul şi personajul se ciocnesc şi adeseori se elimină reciproc, iar semnificaţia umană se pierde, urmărind seducţia unei tematici exterioare, iar psihologia se fărâmiţează într-o serie de atitudini nu tocmai verosimile. Veleităţile autorului tind astfel să se suprapună naturaleţei acţiunii şi figurilor. De altfel, viaţa lui O’Neill începea să capete o întorsătură dramatică. Ani de-a rândul a fost ţintuit la pat de o boală nemiloasă care avea să-i aducă sfârşitul şi care nu-i mai îngăduia să compună decât dictând. Astfel, existenţa şi opera lui s-au desfăşurat în mijlocul unor contradicţii tragice, în căutarea zadarnică a unei încrederi lăuntrice, a unui ataşament pozitiv.”

Pentru a înţelege cum se cuvine această operă amplă şi atât de originală prin semnificaţiile ei în cultura universală, în prima parte a secolului trecut, este necesar să aruncăm o privire asupra teatrului de peste Ocean. În cultura americană, teatrul s-a dezvoltat târziu, formele anterioare primului război mondial neavând identitate artistică. Primele încercări din secolul al XVIII-lea, melodramele şi farsele din veacul al XIX-lea nu au creat, în cultura Statelor Unite, o veritabilă mişcare teatrală. Spre deosebire de celelalte genuri, cel dramatic nu depăşea nivelul divertismentului, identitatea lui artistică lăsându-se aşteptată. Renaşterea americană, fenomenul literar de la mijlocul secolului romantic, reprezentat prin apariţia unor mari personalităţi ca Poe, Emerson, Melville sau Whitman, care aveau să influenţeze cultura europeană, nu s-a ilustrat în teatru. O’Neill nu a avut prin urmare predecesori în cultura americană. Nu e hazardat să credem că, şi dacă ar fi avut, interesul său s-ar fi îndreptat în aceeaşi direcţie.

Eugene O’Neill, prima sa soţie, Agnes Boulton şi fiica lor, Oona, viitoarea soţie a lui Charlie Chaplin

Spaţiul de cultură teatrală la care O’Neill s-a raportat sistematic, uneori pragmatic, a fost cel european. Cu atât mai mult relaţia dintre caracterul naţional al creaţiei sale şi universalitatea acesteia devine o problemă estetică fascinantă. Cum să nu fie oare fascinant să reiei într-o trilogie modernă vechea poveste a Atrizilor cu intrigă şi personaje localizate în America de la mijlocul al XIX-lea? Această trilogie este Din jale se întrupează Electra (1931), „cel mai interesant caz de actualizare a teatrului antic grecesc în lumea noastră”, după cum afirma Petru Comarnescu în ampla exegeză O’Neill şi renaşterea tragediei (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986). Criticul român, traducător al lui O’Neill şi autor al unui studiu care se înscrie printre cele mai bune exegeze din lume dedicate acestei opere, afirma fără ezitare că „niciodată în ultima sută de ani nu s-a scris o tragedie mai măreaţă şi mai organică decât Din jale se întrupează Electra.” Această capodoperă a dramaturgiei o’neilliene a spulberat opinia curentă, alimentată timp de un secol că tragedia a murit odată cu timpurile moderne. S-a spus atât de des, mai întâi de apostolii teatrului romantic, apoi de cei ai raţionalismului de tip pozitivist şi de promotorii individualismului modern că tragedia nu mai este posibilă într-o lume în care avânturile pasionale nu mai pot fi decât zbucium lăuntric, în care omul devine conştient de responsabilitatea pentru propriile fapte. Alungarea sau înlocuirea credinţei în destin au fost pe de o parte unul din motivele apusului tragediei, pe de alta o redimensionare în timp a condiţiei existenţiale a omului.

Cu atât mai mult, opera lui O’Neill, americanul cu îndepărtate origini irlandeze, îşi defineşte locul aparte în peisajul contradictoriu de după primul război mondial. Cuprinzând viaţa până la limitele ei, Din jale se întrupează Electra sau Straniul interludiu (1928) puteau astfel să semnaleze un spirit umanist, un început de posibilă epocă umanistă, în care cuvântul de ordine rămânea cunoaşterea prin experienţă directă şi personală şi mai puţin prin obiectivarea conferită de raţiune. Iar creaţia dramatică a lui O’Neill se diferenţia de cea a contemporanilor săi prin întâietatea pe care a dat-o vieţii. O întâietate de astfel semnalată în ştiinţă şi filosofie dar şi în planul realităţii. A reuşit într-adevăr Eugene Gladstone O’Neill să reînvie în secolul al XX-lea spiritul şi forma străveche ale tragediei greceşti adaptându-le un conţinut american? Răspunsul este categoric afirmativ, chiar dacă el presupune, pentru a convinge, o lungă arie de nuanţări. Ideea fundamentală a tragediei, cea a tragicului vieţii care înfruntă permanent destinul, este evidentă. Că această transformare dă la iveală sau nu limite, că învingătorul poate fi uneori incert sunt circumstanţele bogate ale unei opere totuşi moderne.

Dintre înregistrările cu piese de O’Neill sunt cuprinse în programul lunii ianuarie Din jale se întrupează Electra, Lungul drum al zilei către noapte, Luna dezmoşteniţilor şi Tinereţea, bat-o vina!.

Costin Tuchilă

8 Responses to “Eugene O’Neill”

1. valentina Says:January 20th, 2010 at 19:39 editMantaua de GogolMinunata pantofareasa de LorcaRegele Lear de Shakespeare
   Eu, mostenitorul! de Eduardo de Filippo
   Vocea umana de Cocteau
2. costintuchila Says:January 20th, 2010 at 19:40 editRăspuns pentru doamna Valentina.Mulţumim, am reţinut.
3. anemarie Says:January 27th, 2010 at 20:58 editDaca s-ar putea difuza, m-as bucura…Regele LearAzilul de noapte
   Doamna Bovary
   Doctor fara voie
   Mantaua
   Felicitari!
4. Maria R. Says:January 27th, 2010 at 22:32 editTocmai am aflat ca Marin Preda ar fi scris o piesa de teatru,care s-a jucat prima data in 1967,titlul era”Martin Bormann”.O fi adevarat?Daca da,poate exista si un scenariu ptr.teatru radiofonic?!?
5. costintuchila Says:January 28th, 2010 at 01:19 editRăspuns pentru Anemarie.Mulţumim pentru opţiuni.
6. D. Mercas Says:January 28th, 2010 at 08:00 editDupa lista foarte lunga trimisa anterior (cele cca 500 piese) iata votul meu pentru luna martie:din literatura romana:1. Take, Ianke şi Cadâr de V. I. Popa – pe care am avut sansa sa o si vad in vreo trei distributii remarcabile.
   din literatura universala:
   2. Unchiul Vanea – A. P. Cehov – fenomenala varianta cu domnii Rebengiuc si Malaele de la teatrul Bulandra
   Cum nici variantele radiofonice nu-mi sunt straine consider ca merita difuzate. Numai bine.
7. costintuchila Says:January 28th, 2010 at 12:41 editRăspuns pentru domnul D. Mercas.Mulţumim, am notat.
8. costintuchila Says:January 28th, 2010 at 12:46 editRăspuns pentru doamna Maria R.Aşa este dar piesa nu e înregistrată la radio.

Mariana  Mihuţ

Peste  100 de roluri,  mii de spectacole în cei peste 40 de ani de activitate artistică, sute de turnee, colaborări de durată cu mari regizori, un repertoriu divers, de la Shakespeare, Goldoni şi Beaumarchais la Cehov, Eugene O’Neill şi Dario Fo, aşa ar arăta, într-un simplu exerciţiu statistic, cariera Marianei Mihuţ (n. 7 noiembrie 1942), actriţă a Teatrului „Bulandra” din Bucureşti, de care a rămas statornic legată.

Actriţă cu un simţ dramatic aparte, cu o ştiinţă a compoziţiei prin care ajunge la reliefarea expresivă a personajului, cu talentul de a-şi valorifica partenerul, fiind convinsă că în teatru, artă colectivă, nu poţi străluci singur, Mariana Mihuţ a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti în 1964, într-o promoţie din care mai făceau parte Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Virgil Ogăşanu, Rodica Mandache. „Toţi, fiecare nume din catalog înseamnă ceva – mărturiseşte Mariana Mihuţ amintindu-şi de colegii de promoţie – indiferent dacă ei sunt în Bucureşti, în provincie sau în alte părţi ale lumii. Mulţi dintre ei chiar reuşesc să joace acolo unde sunt, în Noua Zeelanda, în Australia, Canada ş.a. şi foarte mulţi dintre ei – asta îmi face o mare plăcere să o spun – nu numai că sunt actori mari, dar sunt şi oameni care şi-au păstrat coloana vertebrală, verticalitatea (e adevărat că nu toţi…). Faptul că ei mi-au acordat prietenia lor a însemnat enorm pentru mine. Să ştii că eu m-am gândit foarte serios la ce noroc extraordinar am avut. Nu mi s-au întâmplat lucruri rele în teatru. Sau dacă mi s-au întâmplat, nu le mai ţin minte. Am avut parte de mari actori, mari regizori, oamenii m-au înconjurat mereu cu foarte multă dragoste.” (Ador să joc în spectacole care emoţionează, interviu realizat de Ioana Anghelescu, „22”, 18 august 2004). În acelaşi interviu, actriţa îi evocă pe Toma Caragiu, Emil Botta, Octavian Cotescu, Gina Patrichi, Ileana Predescu, Leopoldina Bălănuţă, Clody Bertola, cu care a jucat în două spectacole, Pescăruşul şi Lungul drum al zilei către noapte, pe Petrică Gheorghiu, „unul din cei mai mari profesori de teatru din ţara asta […]. Avea un simţ senzaţional, depista talentul, indiferent sub câte straturi era ascuns. Asta este ca şi cum ai descoperi aur sau apă în deşert.”

La începutul carierei joacă în Nunta lui Figaro de Beaumarchais (regia: Dinu Cernescu), Aceşti îngeri trişti de D. R. Popescu (regia: Geo Saizescu), Visul unei nopţi de iarnă de Tudor Muşatescu (regia: Geta Vlad), Mincinosul de Goldoni (Rosaura, regia: Sanda Manu, Teatrul „Bulandra”, 1971). Un rol de susces este Cecily din Bună seara, domnule Wilde, adaptare de Eugen Mirea după Oscar Wilde, în regia lui Alexandru Bocăneţ, la Teatrul „Nottara” (1971). Are ocazia de a se întâlni cu regizorul Lucian Pintilie în extraordinarul spectacol cu Revizorul de Gogol, la „Bulandra”, unde interpreta rolul Mariei Antonovna, fiica primarului. Spectacolul (premiera: 23 septembrie 1972) a fost interzis de cenzura comunistă, fiind considerat periculos pentru regim. Liviu Ciulei, cu care colaborase încă din 1964, în filmul Pădurea spânzuraţilor (1964), unde interpreta rolul Martei, logodnica lui Apostol Bologa, o distribuie în Maria din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (1973). În anul următor interpretează cu succes la acelaşi Teatru „Bulandra” rolul atât de complex al Elizei Doolittle din Pygmalion de Bernard Shaw, într-o montare a lui Moni Ghelerter, în care îi avea ca parteneri pe Victor Rebengiuc (Domnul Higgins), Toma Caragiu (Tatăl Elizei), Fory Etterle (Colonelul Pickering), Beate Fredanov (Doamna Higgins). O serie de patru spectacole importante, în regia lui Liviu Ciulei o au în distribuţie: Cathleen (Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill (1976), Maşa (Pescăruşul de A. P. Cehov, 1977), Miranda (Furtuna de Shakespeare, 1978) şi Zoe (O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, 1979), ultimul într-o perspectivă plină de personalitate şi totodată foarte potrivită acestui celebru rol caragialian.

În rolul lui Zoe, alături de Victor Rebengiuc (Tipătescu), O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia: Liviu Ciulei, Teatrul „Bulandra” din Bucureşti, premiera: 9 februarie 1979

În 1983, Mariana Mihuţ apare în Luna dezmoşteniţilor de O’Neill (Josie Hogan), în regia Sandei Manu. În 1991 începe colaborarea cu Cătălina Buzoianu (Regina Ginevra din Merlin de Tancred Dorst), în regia căreia joacă în 1999 în Mutter Courage de Bertolt Brecht (Anna Fierling).

De mare succes se bucurase montarea de teatru TV din 1970, cu Ciuta de V. I. Popa,  în regia lui Geo Saizescu, în care Mariana Mihuţ făcea un rol antologic în Carmen Anta, alături de Emil Hossu (Octav Şoimu) şi Ştefan Mihăilescu-Brăila (Costea Moceanu), spectacol des difuzat mulţi ani la rând. „Un profesionist, spune Mariana Mihuţ, îşi păstrează întotdeauna un grad de luciditate. Nu te poţi identifica total, aduci personalitatea ta, experienţa ta, nu vii chiar «cu mâna goală» atunci când creezi un personaj.” Şi o altă mărturisire semnificativă: „Numai Dumnezeu şi cu mine ştiu cu câtă teamă mă apropiam eu de rol, şi că sub pojghiţa asta de forţă se ascunde o imensă vulnerabilitate şi sensibilitate.”

Larga paletă interpretativă a actriţei este întru totul observabilă şi în înregistrările de teatru radiofonic. Una dintre ele, de dată mai recentă, Adunarea femeilor de Aristofan, în regia lui Cristian Munteanu, i-a prilejuit Marianei Mihuţ un dificil rol de compoziţie, Praxagora, realizat cu o diversitate de nuanţe şi sugestii plastice, foarte potrivite contextului comediei aristofaneşti. Am difuzat această piesă pe eteatru în programul lunilor septembrie – octombrie 2009. Acum am ales câteva înregistrări foarte diferite ca factură, de la universul teatral propriu-zis la mijloacele de expresie: Capriciile Fenisei de Lope de Vega, Trei surori şi Livada de vişini de Cehov, În lumea perucilor pudrate după Bâlciul deşertăciunilor de William Thackeray, Toţi cei care cad de Samuel Beckett, Vă place Brahms? de Françoise Sagan, Amphitryo de Plaut.

Costin Tuchilă

Titel Constantinescu

Titel Constantinescu (17 februarie 1927, Râmnicu Sărat – 13 mai 1999, Bucureşti) avea întotdeauna un zâmbet cald, pornit parcă dintr-o tandreţe intelectuală şi un spirit bonom, un zâmbet care te făcea să te apropii, să-i devii repede familiar. Era în această atitudine un amestec de sinceritate şi eleganţă nu uşor de întâlnit, dar şi o căldură sufletească aparte. Cred că era un om foarte răbdător cu sine şi cu ceilalţi, care nu se grăbea niciodată să dea un verdict sau să se angajeze într-o întreprindere oarecare înainte de a avea o minimă certitudine de reuşită. Se apropia cu teamă şi cu răbdare, dar îndoielile sale, pe care le mărturiseşte uneori, erau cât se poate de constructive. Dotat cu un simţ de observaţie deosebit, cu instinct teatral sigur, avea o cultură artistică temeinică şi o disciplină interioară care reiese din piesele radiofonice pe care le-a montat timp de trei decenii. Nimic nu era improvizat, totul pornea dintr-o lectură minuţioasă, în care se întâlneau scriitorul şi omul de radio desăvârşit, care întrevede în articulaţiile textului desfăşurarea sa radiofonică.

„Stil radiofonic? Există – spune Titel Constantinescu. Şi eu personal, am crezut în el. Niciodată n-am citit un text, n-am adaptat sau dramatizat un text fără să-l gândesc «radiofonic». E ceva, poate la început mai greu de perceput, dar eu l-am apropiat mereu de ceea ce se cheamă «stil cinematografic», apropiindu-mă de el cu bucurie şi răbdare, de fiecare frază care ar putea declanşa o descoperire auditivă atractivă şi emoţională, de fiecare personaj care prin felul de a-şi rosti cuvântul, ar putea da nesperate adâncimi textului rostit de el în faţa microfonului.

E o lume ciudată această «cabină de imprimare» când, aflându-te în faţa microfonului pe care-l priveai la început fără curiozitate, dintr-o dată simţi că pătrunzi pe neştiute într-o lume plină de mişcare, de taine, de strigăt şi şoaptă, de-aici şi emoţia pe care o simţi aflat brusc în faţa lui, microfonul devenind un confident în faţa căruia, vrând nevrând trebuie să te destăinui. La toate acestea mă gândeam adeseori şi de-aici o atenţie specială cuvântului pe care l-ai şoptit acestui confident, rostirea lui necesitând multă dragoste şi multă fantezie. Mi-am scris foile cu dramatizări, adaptări de piese şi scenarii originale cu emoţia de a fi atent cu ceea ce-i destăinui, ştiind că de mâine textul spus va ajunge până departe, munţi, dealuri, văi, la urechile celor ce încă îndrăznesc şi mai ascultă teatrul radiofonic. N-am visat niciodată să devin regizor de teatru radiofonic, gândeam la cu totul altceva, dar pe parcurs acest «mod de viaţă» m-a acaparat făcându-mă să uit, cât de cât, nostalgiile mele de a face film. E o bucurie imensă să stai aplecat asupra unui text, să-i înţelegi fiecare replică, fiecare amănunt pe care-l credeai ascuns şi de nedescifrat la o lectură superficială.” (Confidentul căruia i te destăinui, în Teatrul Naţional Radiofonic, vol. II, 1973 – 1993, Bucureşti, Editura Casa Radio, 1998).

Această bucurie a descoperirii sau redescoperirii unui text din unghiul expresivităţii lui auditive, a posibilităţilor uneori misterioase pe care le are din punctul de vedere al dramaturgiei radiofonice se întrevede în montările sale, atât de diverse ca orizont stilistic şi arie de cuprindere. S-a apropiat deopotrivă de teatrul antic, lăsând o excelentă versiune a tragediei Oedip la Colona de Sofocle (difuzată în noiembrie pe eteatru), a pieselor lui Seneca (Hercule pe muntele Oeta, Medeea), de dramaturgia shakespeariană (Macbeth, A douăsprezecea noapte, Iuliu Cezar, Totul e bine când se sfârşeşte cu bine) sau de cea a lui Bernard Shaw (Cezar şi Cleopatra), Oscar Wilde (Salomeea), Ibsen (Peer Gynt, Raţa sălbatică), Strindberg (Dansul morţii), de opera lui Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, Ieşirea din labirint după Noaptea de Sânziene, Coloana nesfârşită), Mihail Sebastian (Oraşul cu salcâmi). Una dintre creaţiile sale regizorale de referinţă este Regele Ubu de Alfred Jarry (1991). Lui Titel Constantinescu îi datorăm excelente dramatizări după Lampedusa (Ghepardul), Victor Hugo (Cosette, Cocoşatul de la Notre-Dame) şi mai ales a romanului La Medeleni de Ionel Teodoreanu – teatru serial, numeroase scenarii de teatru pentru copii, originale sau adaptări şi dramatizări.

După absolvirea Facultăţii de Filologie în 1952, Titel Constantinescu a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, terminate în 1968. A debutat editorial la 23 de ani, cu Poveşti (1950), urmată de o serie de apreciate romane pentru copii, Prietenii mei cei mici (1958), S-au întors graurii (1960), Abecedarul din iarbă (1979), „populate de personaje pline de candoare, cu o fantezie debordantă şi reacţii tipice vârstei.” (Ileana Ciocârlie). Cele două volume de versuri, Numărătoare (1969) şi La umbra cailor sălbatici (1984), sunt ale unui reflexiv, care îşi asumă cu luciditate şi echilibru trăirile sentimentale.

În 1996, la Editura Victor Frunză apărea jurnalul lui Titel Constantinescu, Frica şi… alte spaime (1978 – 1989), tablou al vieţii cotidiene din perioada cea mai aspră a dictaturii ceauşiste, cu observaţii care depăşesc sfera jurnalului personal şi totodată minuţioasă analiză şi autoanaliză a fricii, laşităţii, inerţiei, dezamăgirii.

Deşi selecţia nu a fost deloc uşoară, sperăm că piesele alese în programul acestei luni (Cosette, Dramă la vânătoare şi Masca de Cehov, A douăsprezecea noapte de Shakespeare, Britannicus de Racine, Salomeea de Oscar Wilde, Regele Ubu de Alfred Jarry, Jourdain nebunul de M. Bulgakov, Liolà de L. Pirandello) alcătuiesc un portret regizoral semnificativ al lui Titel Constantinescu.

Costin Tuchilă

***

Un umanist: Eugene O’Neill

Din jale se întrupează Electra, capodopera dramaturgiei o’neilliene, scrisă în 1929, publicată doi ani mai târziu şi jucată în premieră la Teatrul Guild la 26 octombrie 1931, a spulberat opinia curentă, alimentată timp de un secol că tragedia a murit odată cu timpurile moderne. S-a spus atât de des, mai întâi de apostolii teatrului romantic, apoi de cei ai raţionalismului de tip pozitivist şi de promotorii individualismului modern că tragedia nu mai este posibilă într-o lume în care avânturile pasionale nu mai pot fi decât zbucium lăuntric, în care omul devine conştient de responsabilitatea pentru propriile fapte. Alungarea sau înlocuirea credinţei în destin au fost pe de o parte unul din motivele apusului tragediei, pe de alta o redimensionare în timp a condiţiei existenţiale a omului.

Din jale se întrupează Electra, coperta ediţiei princeps

În amplul capitol rezervat trilogiei o’neilliene în O’Neill şi renaşterea tragediei (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986), Petru Comarnescu ia în discuţie ideile unui eseist din secolul trecut, F. Mc. Eachran, exprimate în studiul Rădăcinile tragediei. Astfel, tragedia este posibilă numai în epocile umaniste, în care omul se află în centrul interesului, spre deosebire de celelalte forţe. Teza, spune criticul român, este confirmată de istoria culturii, căci „ în epocile în care şi-au scris operele Eschil, Sofocle, Euripide, Shakespeare sau Racine, cultura şi etica omenească realizau un nivel umanist. La fel, lumea germană, în care şi-a scris Goethe capodopera Faust, realiza, în chip excepţional, faţă de alte ţări, un nivel umanist”. Dar teza, continuă Petru Comarnescu, devine inacceptabilă dacă nu i se aduce o precizare suplimentară: tragismul este posibil numai în perioade de început ale epocilor umaniste, adică în perioade în care „omul se priveşte în integralitatea lui de pasiuni, sentimente şi raţiune, când viaţa nu este artificializată şi raţiunea nu este încă pe de-a-ntregul stăpână şi cenzor al simţurilor”. Un argument de natură istorică este însuşi faptul că tragicii greci au trăit înainte de momentul culminant al umanismului grecesc reprezentat de Socrate, Platon, Aristotel. Concluzia este că numai la începuturile epocilor umaniste înţelepciunea nu anulează eroismul energetic. Evident, în perioada interbelică, atunci când Petru Comarnescu făcea cunoştinţă cu teatrul lui O’Neill, el îşi putea pune întrebarea dacă epoca se îndreaptă către umanism, în ciuda caracterului ei eterogen, efervescenţa vitalistă şi conştiinţa metafizică deschizând deopotrivă o bogată perspectivă pentru punerea în centrul preocupărilor a naturii umane. Astăzi, privind retrospectiv, îi putem da dreptate doar parţial lui Petru Comarnescu. Dar cu atât mai mult, opera lui O’Neill, americanul cu îndepărtate origini irlandeze, îşi defineşte locul aparte în peisajul contradictoriu de după primul război mondial. Cuprinzând viaţa până la limitele ei, Din jale se întrupează Electra sau Straniul interludiu puteau astfel să semnaleze un spirit umanist, un început de posibilă epocă umanistă, în care cuvântul de ordine rămânea cunoaşterea prin experienţă directă şi personală şi mai puţin prin obiectivarea conferită de raţiune. Iar creaţia dramatică a lui O’Neill se diferenţia de cea a contemporanilor săi prin întâietatea pe care a dat-o vieţii. O întâietate de astfel semnalată în ştiinţă şi filosofie dar şi în planul realităţii. A reuşit într-adevăr Eugene Gladstone O’Neill să reînvie în secolul XX spiritul şi forma străveche ale tragediei greceşti adaptându-le un conţinut american? Răspunsul este categoric afirmativ, chiar dacă el presupune, pentru a convinge, o lungă arie de nuanţări. Ideea fundamentală a tragediei, cea a tragicului vieţii care înfruntă permanent destinul, este evidentă. Că această transformare dă la iveală sau nu limite, că învingătorul poate fi uneori incert sunt circumstanţele bogate ale unei opere totuşi moderne. Modelul suprem al trilogiei Din jale se întrupează Electra, alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniţii, Stafiile, care totalizează 13 acte, l-a constituit Orestia de Eschil, singura trilogie dramatică a antichităţii păstrată, datând din 458 î. Hr. Drama familiei Mannon aflată în apropierea unui mic port din Noua Anglie, este o prelungire a războiului civil. Şi energetismul se vor confrunta aşadar, în motivaţia trilogiei, cu mândria şi cultul onoarei specifice unei familii aristrocrate. Paralelismul cu eroii eschilieni este în afara oricăror îndoieli în planul semnificaţiilor simbolice ale personajelor lui O’Neill. Ezra Mannon este noul Agamemnon, Christine, soţia lui – Clitemnestra, Lavinia, fiica lor – Electra, Orin, fratele ei – Oreste, Adam Brant, comandantul corăbiei Vânturi călătoare – Egist. Corul ar fi, în tălmăcire modernă, reprezentat de celelalte personaje într-o manieră mai puţin vizibilă. Ideea blestemului care apasă asupra unei familii, ca altădată asupra neamului atrizilor, devine de netăgăduit iar accepţia modernă constă în abandonarea dimensiunii extatice, religioase din tragedia lui Eschil, înlocuită succesiv cu crearea personajelor în stil individualist şi psihologic, ca la Shakespeare şi cu cercetarea subconştientului oarecum asemănătoare cu aceea din dramele lui Strindberg.

Într-un comentariu generat de montarea tragediei lui O’Neill la Teatrul Naţional din Bucureşti, tipărit în „Viaţa” din 28 decembrie 1943, Ion Marin Sadoveanu demonstra că ,,Din jale se întrupează Electra este mai mult decât adaptarea unei teme vechi. Este unica transcriere pe formulă modernă, în retopire gigantică, a unui gând înalt măsurat după un model ce-i rămâne îndepărtat.” ,,Este evident că eroii lui O’Neill sunt infinit mai complecşi decât cei antici, chiar dacă au meniri şi destine asemănătoare. Destinul este aici încarnat, cuprinzând întreaga fiinţă spirituală şi fizică a oamenilor, speranţele şi deznădejdile, eliberările şi decăderile capitale. Şi aceasta fără a sacrifica elementele de căpetenie ale anticilor: grandoarea şi forţa. Fatalitatea inexorabilă este prezentă la O’Neill ca şi la Eschil. Concentrarea voliţională, ca şi la Sofocle. Umanizarea începută de Euripide este dezvoltată pe o linie mai firească.” (P. Comarnescu, op. cit.).

S-a făcut o statistică sumbră a sorţii personajelor din teatrul lui O’Neill, la fel cum s-a ironizat seria de întâmplări tragice din aceste partituri dramatice. Din cele 35 de piese ale scriitorului american, numai cinci sunt ferite de spectrul deznodământului sumbru. În celelalte aflăm 6 sinucideri, 6 cazuri de nebunie, 10 crime şi 19 decese. Adăugaţi la ele destrămarea caracterului şi veţi fi înclinaţi să daţi dreptate criticilor care i-au obiectat lui O’Neill că vede fiinţa umană ca pe o victimă pasivă, lipsită de ajutor. Nimic mai fals, dacă urmărim evoluţia operei sale, în care eroii sunt departe de a accepta pasiv destinul sumbru, ei înşişi evoluând de la conştiinţa forţei elementare la demnitatea condiţiei umane. Complexitatea lor respinge orice încercare de înscriere, de cuprindere într-o schemă cu final previzibil. „Omul lui O’Neill – şi ne referim îndeosebi la dramaturgia sa târzie, mai puţin cunoscută la noi – este concomitent extrem de sincer şi extrem de disimulat. Faptul nu are într-însul nimic paradoxal, fiindcă cele două feluri de manifestări se văd simultan distribuite la sectoare separate ale psihei umane. Sinceritatea acţionează pe planul reflexelor şi reacţiilor afective imediate, iar disimularea se subetajează către sediul simţirilor adânci, cu caracter durativ. Această disociere antrenează după sine o altă dualitate, aceea dintre comportament şi fond. Acelaşi ins care se manifestă impacient, brutal, agresiv, adesea vulgar, este îndeobşte propulsat lăuntric de o rară distincţie şi nobleţe. Dintre personajele vechiului teatru, până la Strindberg, numai în Hamlet se mai poate descoperi ceva din această configuraţie complexă.” (Edgar Papu, Sugestii la O’Neill în Orizonturi la început de veac, Bucureşti, Editura Eminescu, 1982).

Tânărul O’Neill

Contrastele puternice şi peisajul policrom al lumii au fost cele dintâi imagini fixate în conştiinţa tânărului newyorkez Eugene O’Neill, născut la 16 octombrie 1888 într-o cameră de la etajul al treilea al unui hotel de pe Brodway, colţ cu strada 43. Teatrul, s-ar putea spune, era o moştenire de familie pentru viitorul scriitor care a crescut odată cu zgârie-norii din Manhattan. Tatăl său, James O’Neill, era actor de drame şi melodrame, interpret adesea de personaje diabolice purtate prin turnee fără sfârşit. Marele rol din cariera popularului actor, născut în Irlanda a fost Contele de Monte Cristo. Cei şapte ani petrecuţi în culisele teatrului nu l-au determinat însă pe micul Eugene să opteze cu limpezime pentru scenă. Adolescentul turbulent lucrează la o casă de expediţie şi comisioane, caută aur în Honduras, revine în lumea teatrului, apoi dorul de aventură îl face să se îmbarce pe o corabie norvegiană. Marea va rămâne temă statornică în creaţia lui O’Neill, cunoscător al tuturor secretelor vieţii de navigator dar şi al lumii interlope din porturi. Localul lui Jimmy Preotul din portul New York va fi locul acţiunii în primul act al dramei Anna Christie şi în tragedia Vine Gheţarul. În Lungul drum al zilei către noapte, care l-a emoţionat puternic pe T. S. Eliot, actorul James Tyrone care renunţă la notorietatea artistică pradă dorinţei de îmbogăţire, este un personaj al cărui model este cu certitudine tatăl lui O’Neill. Fiul cel mic al lui Tyrone, Edmund, îl întruchipează în mod declarat pe el însuşi. Scrisă în 1940, Lungul drum al zilei către noapte face parte din piesele lui O’Neill a dorit să fie publicate şi jucate după moartea sa, survenită la 27 noiembrie 1953.

Kimberly King (Mary Tyrone) şi Sarah Nealis (Cathleen) în Lungul drum al zilei către noapte, la San José Repertory Theatre, California. Foto: Pat Kirk

„Portretul fizic şi spiritual al lui Eugene O’Neill îl putem construi după mărturiile acelora care-l cunosc îndeaproape, după cele scrise sau spuse de el, ca şi după înfăţişările din fotografii. O apariţie rasată şi distinsă. Înalt, subţiratic, zvelt, corpul său are ceva energetic şi fragil totodată, o bărbăţie nervoasă, tinzând spre spiritualizare. Braţe lungi şi mâini puternice. O structură solidă dar fină, care cu anii va deveni din ce în ce mai expusă consumării nervoase. […] Când vorbeşte, face pauze îndelungi. Tăcerile sunt elocvente. Nu-i place să vorbească mult şi nici nu comunică lesne, dar când chestiunile îl interesează, fiind aproape de preocupările lui, atunci prinde avânt şi pune pasiune în discuţie. E mai mult un observator şi un meditativ, aplecat asupra gândurilor proprii. […] Un coleg de la Harvard şi-l aminteşte ca un tânăr frumos (good looking), nervos, nerăbdător, de obicei prietenos, deşi câteodată necomunicativ (uneasy) şi absent. «Aveai impresia că tremura puţin şi se ferea să nu se bâlbâie. Dar când începea să-şi înfăţişeze observaţiile, era impresionant». […] Benjamin de Casseres l-a văzut prima dată ca o persoană tragică, mândră (dignified), necomunicativă. Dacă ar fi fost să-mi spună ceva cu tot dinadinsul, mi-ar fi spus: «,scuză-mă că nu mă port cum se cuvine, dar chiar acum m-am înapoiat din iad.». Barret H. Clark îl defineşte ca «un artist timid, retras, sensibil şi nervos. Numai când arta sa e în joc dă el importanţă lucrurilor.». […] Devenind scriitor, O’ Neill a ajuns la acea virtute care nu înseamnă altceva decât stăpânirea materiei şi cunoaşterea vieţii. Astfel, a scăpat el de urâţenie, căci, precum de veacuri a înţeles Plotin, «urâţenia este materia nestăpânită prin formă». Şi pentru că, din ce în ce, forma va stăpâni la O’Neill, din ce în ce fostul aventurier, golan şi vagabond, fostul marinar, student şi reporter se va depărta de viaţă şi de oameni, pentru a-i adânci şi cuprinde estetic prin inteligenţa şi memoria afectivă, prin imaginaţia şi sensibilitatea sa fără limite, aşa cum este sensibilitatea geniului.” (Petru Comarnescu, op. cit.)

În 1924, O’Neill declara următoarele ziarului „Herald Tribune” din New York: „Mă duc rar la teatru… deşi citesc toate piesele pe care le găsesc. Nu mă duc la teatru pentru că le pot realiza mai bine în mintea mea… Nici la piesele mele nu mă duc totdeauna… motivul adevărat este că am crescut în teatru… şi cunosc (poate prea mult) tehnica jocului de pe scenă… Interpretarea actorilor, când nu-i cu adevărat inspirată – şi asta-i rar – se interpune între mine şi piesa mea” (Petru Comarnescu, op. cit.).

Şapte dintre cele nouă piese scurte selectate de O’Neill pentru tipar şi jucate în 1919 au ca subiect de inspiraţie marea. Demne de amintit sunt mai multe: Setea, Pânza de păianjen, Ceaţa, Prevestirea, Nepăsarea, În drum spre Cardiff, Luna Caraibilor, Înaintea gustării de dimineaţă, Lunga călătorie spre casă, Acolo unde este crucea, Funia, Ulei. „[…] piesele într-un act aveau o mare însemnătate în formaţia de dramaturg a lui Eugene O’Neill. Pentru a ajunge la lucrările monumentale de mai târziu, el a întreprins o stăruitoare ucenicie, ştiind că nu se poate ajunge la mari compoziţii picturale fără stăpânirea desenului în schiţe şi a culorii în lucrări mici şi mai directe şi nici la simfonie fără scrie sonate şi concerte. Dar dintre piesele de început, unele înseamnă nu numai exerciţii pregătitoare, nu numai simplă ucenicie, ci câteva sunt mici capodopere, microcosmosuri ce cuprind lumea, viziunea şi stilul proprii autorului”. ( P. Comarnescu, op. cit.).

Beth Wittig şi Victor Slezak în Luna dezmoşteniţilor, la Pittsburgh Public Theater, Pennsylvania

În 1936 lui O’Neill i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Motivaţia juriului: „pentru puterea, onestitatea şi emoţiile profunde ale operelor sale dramatice, care întruchipează o concepţie originală a tragediei.” Creaţia capitală a ciclului marin este considerată Anna Christie din 1920. Eroul acestei piese, spunea O’Neill, este duhul mării. Marea dramă a vieţii pe mare, evocată fragmentar şi nu întotdeauna convingător în piesele într-un act, se înfăţişează aici cu o forţă extraordinară a expresiei, marea simbolizând destinul.

Ivan Aivazovski, Peisaj marin

În Dincolo de zare (1920), grupată alături de Anna Christie şi Patima de sub ulmi sub titlul Dramele mării şi ale pământului, subiectul este mult mai simplu. Formula naturalistă vizibilă în multe dintre piesele într-un act cedează locul unei viziuni zguduitoare: conştiinţa tragică a destinului omenesc, ce va deveni idee centrală în piesele sale de maturitate.

„Patima de sub ulmi are o forţă dramatică excepţională, precum şi culmi de poezie aspră, ca acelea când Ephraim se consideră Dumnezeul creator din pustie. E o apoteoză a energetismului american, dar probabil şi o critică a puritanismului a ceea ce întreprinde aici O’Neill, dacă-l înţelegem bine. Ephraim este un Brand al exaltării telurice, un Ion ridicat până la zeu. […]

Ephraim este simbolul energiei telurice, care în pustiul pietros şi neprimitor şi-a ridicat fermă, şi-a desţelenit ogoare şi a adunat vite, dobândind soţii şi fii mai puţin vrednici decât el, uriaş al unei vieţi de muncă şi energie. Mistic în felul lui, Ephraim se crede asemenea lui Dumnezeu, creator din pustie. El se identifică, în totul, cu această creaţie pe care ar vroi să o ia cu el în pământ. Ar cruţa doar vacile când va muri, dând foc fermei, în care trăieşte el şi cu cea de a treia soţie, Abbie, femeie de treizeci şi cinci de ani, adusă din depărtări şi care şi ea, ca şi Eben, fiul din a doua căsătorie, urmăresc dobândirea fermei şi a avutului bătrânului Ephraim. […]

Realismul pesimist al lui O’Neill, împlântat în umanismul grec şi implicând un tratament neo-clasic, expune întâmplările trecute ale unei serii de oameni şi le aduce o stare de suferinţă şi mai mare, chemându-ne mila. Definiţia lui Friedrich von Schiller că ,,tragedia este imitaţia poetică a unui lanţ de întâmplări, ce ne arată pe oameni în stare de suferinţă, şi are drept scop provocarea milei” se verifică şi aici, deşi tragedia înseamnă mult mai mult”. (P. Comarnescu, op.cit.)

The Iceman Cometh, jucată pe Broadway în toamna lui 1946, enigmatică prin titlul ce poate fi tradus în multe feluri (Venit-a Gheţărilă, S-a arătat Gheţărilă, Omul de gheaţă a venit, Vine Gheţarul) a fost comparată cu Azilul de noapte de Maxim Gorki. Elementul comun îl constituie drama grupului de oameni cărora le sunt proprii existenţa sordidă şi decăderea. Omul gol în faţa destinului devine substanţa tragică a unei piese care poate fi citită şi în plan simbolic, căci Iceman înseamnă deopotrivă vânzător de gheaţă şi om din epoca glacială iar forma cometh este arhaică în limba engleză. Dar şi aici dramaturgul dovedeşte originalitatea în contextul literar din prima jumătate a secolului XX. Petru Comarnescu sintetizează convingător: „O’ Neill şi-a monumentalizat eroul principal al tragediei, făcându-l şi victimă a destinului, dar şi agent al destinului, când e vorba de vieţile celorlalţi. Monumentalitatea aceasta, fără de care tragedia nu se poate închega, monumentalitatea cerută de însăşi forţarea limitelor esenţiale, de sfâşierea planurilor sau ordinelor supreme ale existenţei, este de o cruzime aproape monstruoasă, pe care nu o au Electra şi Prometeu, şi nici chiar Oedip. Chiar şi Oedip îşi ucide tatăl şi se căsătoreşte cu mama, fără să ştie, pe când Hickey îşi ucide soţia şi ucide şi iluziile celorlalţi în mod conştient, cu o luciditate rece şi calculată, frizând nebunia.”

Nouă acte, un spectacol de cel puţin 5 ore, acţiune întinsă pe o durată mai mare de 25 de ani, dimensiuni şi proiecţii romaneşti, greu de bănuit într-o partitură dramatică, monoloage uriaşe care par uneori fragmente de proză şi solicită o tehnică actoricească ieşite din comun, ample indicaţii de decor şi de joc, ca în multe alte piese – adică, în câteva cuvinte, Straniul interludiu, din 1926, jucată în premieră absolută de compania Guild la teatrul John Golde. Totul susţinut de numai opt personaje.

„Interpreţii primei reprezentaţii (30 ianuarie 1928) au fost Lynn Fontane (Nina Leeds), Tom Powers (Charles Marsden), Philip Leigh(profesorul Leeds), Earle Larrimore (Sam Evans), Glen Anders (Edmund Darell), Helen Westley (Amos Evans), Ethel Westley (Madeline Arnold). Gordon Evans a fost jucat ca băiat de Charles Waters, iar ca bărbat de John J. Burns. […]

Straniul interludiu este însăşi drama vieţii, drama existenţei, drama omului, cuprins între natură şi cunoaştere, între instinct şi raţiune. Este actualizarea stranie şi multiplă a disponibilităţii de a iubi, expresia tristelor obsesii ale sentimentalităţii, jocul de focalizare supranaturală a dragostei. Este mai ales tragedia sexuală a unui dor neîmplinit. Toţi bărbaţii din piesă iubesc pe Nina, care nu va găsi în ei decât o seamă de compensaţii parţiale a dragostei ideale ce a avut-o pentru Gordon, eroul sporturilor, de care au despărţit-o pentru totdeauna prejudecăţile tatălui şi războiul. Gordon este mitul care va determina toate acţiunile Ninei, aşa cum umbra tatălui conduce firul vieţii lui Hamlet.” (P. Comarnescu, op cit.).

Costin Tuchilă

Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici

„De la publicarea postumelor lui Eminescu nu a mai apărut nimic de o asemenea amploare şi însemnătate în bibliografia eminesciană”, afirma Nicolae Manolescu pe 15 iunie 2000 la lansarea volumului publicat de Editura Polirom din laşi, Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, scrisori din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea, ediţie îngrijită, transcriere, note şi prefaţă de Christina Zarifopol-Illias. Deşi contestată de unii, tipărirea celor 93 de scrisori inedite adresate de Mihai Eminescu Veronicăi Micle şi a 15 scrisori ale Veronicăi către poet, din perioada 1879 – 1883, a pus în altă lumină romanul epistolar al iubirii dintre cei doi. Evenimentul – senzaţional, incredibil, cum s-a spus – a venit să confirme intuiţia lui D. Vatamaniuc: „În condiţiile în care corespondenţa lui Mihai Eminescu s-ar fi păstrat în întregime, ea ar fi însumat cel mai mare număr de scrisori adresate unei singure persoane”.

Lucia Mureşan

Spectacolul cu care Teatrul Naţional Radiofonic încheie Anul Eminescu vă este oferit în premieră pe 14 ianuarie, la ora 17,30, pe Canalul România Cultural, şi luni, 15 ianuarie, ora 20,30, pe Canalul România Actualităţi.
Acesta este, creem noi, realizatorii, Puşa Roth şi Costin Tuchilă (autorii scenariului) şi compozitorul Laurenţiu Profeta, căruia îi aparţine muzica, la rândul lui inedit. Nu cunoaştem o încercare similară de a transforma o parte a acestei corespondenţe într-un spectacol. Genul în care el se înscrie este musicalul. Conceput ca un scenariu de teatru având la bază 22 de scrisori şi fragmente de scrisori, Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici va întări ideea desfăşurării în timp a unui sensibil, complex, nu o dată contradictoriu roman de dragoste, cuprinzând o paletă uriaşă de idei, sentimente, trăiri. Consultând corpusul integral al corespondenţei dintre cei doi, am ales numai acele texte şi pasaje cu valoare sentimentală şi poetică universală, eliminând detaliile conjuncturale (referiri la persoane, întâmplări din proza vieţii etc.), importante pentru istoria literară, nerelevante într-un spectacol. Am folosit o parte din corespondenţa apărută la Polirom (editură distinsă cu Premiul de Excelenţă la Târgul de carte „Gaudeamus”, organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, noiembrie 2000), dar şi din textele editate anterior. Le-am ordonat cronologic, începând cu anul 1876, păstrând la lectură datele respective, pentru autenticitate, chiar dacă sentimentul nu poate fi măsurat în timp.

George Motoi

Mai multe motivaţii veţi asculta în argumentul care precede interpretarea celor doi mari actori, George Motoi şi Lucia Mureşan, combinată cu piesele vocale ale lui Laurenţiu Profeta, în versiunea sopranei Mirela Zafiri şi cu poeziile eminesciene recitate de actorul Cătălin Rusu.

Mirela Zafiri

Cât priveşte muzica de ilustraţie şi cântecele în stil clasic-pop – ele sunt veritabile bijuterii. Sperăm ca aceste Replici în regia de montaj a lui Vasile Manta să fie o convingătoare pledoarie pentru universalitatea romanului epistolar.

„Radio România”, nr. 208, 8 – 14 ianuarie 2001, p. 9

Britannicus de Jean Racine

O himeră: Nero

Dincolo de uriaşa revărsare de pasiuni, există în teatrul lui Racine un raţionalism care îi conferă o dimensiune aparte şi care poate fi observat în primul rând în echilibrul compoziţional şi, parţial, chiar în felul în care această lume răspunde provocărilor. Poate fi aici un paradox. Dar resuscitarea vechilor subiecte localizate în spaţiul mediteranean impune, dacă vreţi, un recurs la metodă, adică un mod de a observa relaţii, legături, obişnuinţe, predestinări, de a le supune analizei şi nu de a le rescrie „instinctiv”. Acest spaţiu-sinteză a fost caracterizat exact de Roland Barthes:

„Sunt trei Mediterane în Racine: cea antică, cea iudaică şi cea bizantină. Dar, poetic, aceste trei spaţii se unesc într-unul singur, amalgam de apă, pulbere şi foc. Măreţele pământuri ale tragicului sunt sterpe, încleştate între mare şi deşert, umbra şi lumina atingând aici absolutul. E destul să vizitezi astăzi Grecia, ca să înţelegi violenţa micimii şi să constaţi armonia tragediei raciniene, «constrânsă» prin natura sa, cu aceste locuri pe care Racine nu le-a văzut niciodată; Teba, Butrot, Trezena, capitalele tragediei sunt sate. Trezena unde moare Phèdre este o colină aridă întărită cu piatră. Soarele instaurează un exterior pur, net, nelocuit; viaţa se desfăşoară în umbra care este totodată odihnă, taină, schimb şi vină. Răsuflarea adevărată încetează de cum păşeşti în afara casei căci dincolo de ea se întinde mărăcinişul, deşertul, spaţiul dezorganizat. Universul racinian nu cunoaşte decât un singur vis de scăpare: marea, corăbiile: în Iphigénie un întreg popor e întemniţat în tragedie pentru că vânturile nu mai vor să bată.” (Despre Racine, traducere de Virgil Tănase, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, col. „Eseuri”, 1969).

Teatrul lui Racine descrie pasiunea ca pe o forţă fatală care îl distruge pe cel posedat. Supusă dorinţei de măreţie, ura devine din pasiune oarbă, raţiune de a fi. Ce poate oare împiedica personajele raciniene desprinse din matricea mitologică mediteraneană, în care se combină, de fapt, spaţii culturale, religioase, mentalităţi diferite, să renunţe la ură? Moartea sau gloria? Destinul potrivnic învins sau, dimpotrivă, convins prin armele raţiunii? Ale raţiunii ori prin puterea pasiunii. La Racine, într-o manieră chiar mai violentă decât la tragicii greci, locul tragic, scenă unică a întâmplărilor, este paralizat de spaimă dar şi de fantasmă. Spaima suprafeţelor şi fantasma adâncimilor. Spaimă de ura celorlalţi, revărsată la vedere sau, dimpotrivă, topită în intrigi oculte ca în Britannicus. Finalul tragediei poate însemna chiar începutul. Fuga de vina tragică. Dar această limită este atinsă numai de omul dotat cu puteri extraordinare, cel care e însăşi tăcerea, aşa cum Fedra rămâne în egală măsură cuvânt şi tăcere.

Racine avea 25 de ani când debuta cu Tebaida, jucată fără prea mult succes de trupa lui Molière, la recomandarea regelui Ludovic al XIV-lea. Se născuse la 22 decembrie 1639, în La Ferté-Milon, comună pe malul râului Ourcq, în Picardia, la 75 de kilometri de Paris, al cărei peisaj bucolic îl va inspira pe Corot. Provenea dintr-o familie burgheză şi rămăsese orfan de ambii părinţi la 4 ani, fiind crescut de o bunică şi o mătuşă călugăriţă la mânăstirea jansenistă Port-Royal-des Champs, la sud-est de Paris, care îl dă la şcoala mânăstirii. Urmează apoi cursurile colegiului din Beauvais şi ale Colegiului Harcourt din Paris, pentru clasa de logică şi filosofie. Şcolile (les petites écoles) janseniştilor erau singurele din Franţa secolului al XVII-lea în care se învăţa limba greacă. Racine dobândeşte aici o solidă instrucţie, studiind tragicii şi istoricii greci. Cunoştea foarte bine toate marile tragedii şi se spune că se retrăgea în pădurea mânăstirii pentru a citi Sofocle şi Euripide. Scrie versuri latineşti, traduce şi încearcă să adapteze versificaţia franceză la metrul original. E autor de ode; cu ode va trezi în 1660 admiraţia regelui şi va fi primit în înalta societate: La Convalescence du Roi, La Renommée aux Muses şi mai ales La Nymphe de la Seine, srisă cu ocazia căsătoriei regelui cu Maria-Tereza de Austria, fiica lui Filip al IV-lea şi a Elisabetei de Franţa. Renunţă repede la o carieră ecleziastică. După primul său mare succes cu Andromaca, este acuzat de jansenişti, a căror morală era austeră, că a s-a lăsat ademenit de ispite lumeşti şi de marea primejdie a teatrului. Favorit al curţii şi al publicului, le răspunde cinic. Episodul marchează ruptura cu Solitarii de la Port-Royal. Timp de zece ani, Racine, fire inegală şi uneori răutăcioasă, cunoaşte gloria, chiar dacă adversarii nu lipsesc. Opt dintre cele douăsprezece piese ale sale datează din perioada 1667 – 1777. Este o perioadă agitată şi din punct de vedere sentimental. Se îndrăgosteşte de două actriţe celebre: domnişoara du Parc, pe care o convinge să părăsească trupa lui Molière pentru cea de la Hôtel de Bourgogne, şi domnişoara de Champmeslé, care îi joacă rolul Andromacăi. În 1673 devine membru al Academiei franceze şi în anul următor este înnobilat. Doi nepoţi ai cardinalului Mazarin, ducele de Nevers şi ducesa de Bouillon, care îl duşmăneau din motive obscure, organizează o cabală sinistră la premiera Fedrei din 1 ianuarie 1677, pentru a favoriza succesul piesei pe aceeaşi temă a lui Pradon, prezentată după trei zile în teatrul din strada Guénégaud. Dintr-o mărturie a lui Boileau, transmisă de Louis Racine, fiul dramaturgului, aflăm că toate lojile celor două teatre fuseseră închiriate de autorii cabalei. Dar, pe când cele de la Hôtel de Bourgogne rămân goale la premiera tragediei lui Racine, celelalte se umplu până la refuz. Capodopera raciniană se joacă „dans le désert”, cum spun francezii. Un duel de sonete amplifică scandalul. La sonetul doamnei Deshoulières, partizanii lui Racine răspund cu un altul, injurios, cu aceleaşi rime. Scandalul încetează la intervenţia prinţului de Condé. Peste ani, întreg Parisul o recunoaşte pe doamna Deshoulières în versurile Satirei a X-a a lui Boileau. La reluarea Fedrei, după un an, echilibrul valoric este restabilit. Succesul de acum al Fedrei, în detrimentul tragediei lui Pradon, nu îl poate consola pe autor, mai ales că duşmanii săi recurg la o farsă sinistră, publicând o ediţie falsificată a piesei, în care înlocuiesc versuri superbe ale lui Racine cu platitudini penibile. Foarte afectat de incident, Racine renunţă brusc la teatru. În asemenea împrejurări are loc împăcarea publică cu Solitarii de Port-Royal. În acest amplu proces sufletesc, de distanţare, apoi de revenire la jansenism, care promova ideea predestinării absolute, a intoleranţei, a imposibilităţii concilierii dintre graţia lui Dumnezeu şi idealurile pământeşti, s-a văzut cheia înţelegerii personalităţii raciniene, a psihologiei sale, care transpare atât de evident în operă. Ea îşi devansează creatorul, într-un fel chiar îl aneantizează, după cum remarca François Mauriac într-un articol (Secretul lui Racine) publicat în „Le Figaro” din 23 decembrie 1939, la 11 ani după ce scrisese o Viaţă a lui Jean Racine:

„Prietenul ingrat al lui Molière, rivalul crud al bătrânului Corneille, tânărul amant al lui Du Parc, pe care Champmeslé l-a făcut să sufere, Racine cel acuzat de doamna Voisin, cel fulgerat de Divinitate şi despre care Doamna de Maintenon mărturiseşte că asista la acte de convertire fiindcă avea înclinaţia de a plânge, jansenistul care, după Doamna de Sevigné, a început să-l iubească pe Dumnezeu cu aceeaşi ardoare cu care îşi iubise altădată amantele; curteanul, istoriograful regelui pentru care manifesta un devotament fără măsură, totuşi nu atât de intens ca ataşamentul faţă de Solitarii de la Port-Royal, şi care a murit dizgraţiat de rege dar credincios până la capăt prietenilor săi persecutaţi – putem să alegem între aceste mărturii, reţinându-le doar pe unele sau, dimpotrivă, acordându-le credit pentru a recrea imaginea unui om schimbător ca fiecare dintre noi. Nimic nu ne va împiedica să ne scape, orice am face pentru a ni-l apropia. Nu vom întâlni niciodată un Racine coerent, cu trăsături atât de clar definite ca acelea, de exemplu, ale lui Montaigne şi Pascal.”

După căsătoria cu Catherine de Romanet, Racine devine un burghez liniştit şi retras. Scrie pe ascuns o Scurtă istorie a Mânăstirii Port-Royal, este numit istoriograf oficial al regelui. Asistă neputincios la prigoana janseniştilor (în 1679 i se interzisese mânăstirii să mai primească novici), care în 1709 vor fi închişi ca într-o fortăreaţă la Port-Royal, pentru ca doi ani mai târziu, mânăstirea să fie distrusă din ordinul regelui şi cimitirul profanat. Racine revine târziu la teatru, la solicitarea doamnei de Maintenon, cu Esther şi Athalie. Moare la Paris, în 21 aprilie 1699.

La mult timp după moartea sa, istoricii au descoperit în arhivele de La Bastille că Racine a fost suspectat în „Afacerea otrăvurilor”, care a izbucnit în 1679. Protagonista acestui scandal public terminat la eşafod fusese Catherine Deshayes, căsătorită Montvoisin et supranumită La Voisin, o femeie care se ocupa de vrăjitorie şi furniza clienţilor otrăvuri pentru a elimina persoanele incomode. Se pare că nu se rezuma la atât, practicând magia neagră. Printre numele pronunţate ar fi fost şi cel al marchizei de Montespan, una dintre cele mai frumoase femei ale epocii, soţia lui Henri de Pardaillan şi metresă a regelui, care i-ar fi cerut sprijinul femeii Voisin pentru a păstra favorurile regale şi a învinge o rivală, doamna de Fontange. La Voisin l-a acuzat pe Racine că şi-ar fi omorât, în urmă cu 10 ani, fosta iubită, Du Parc. În realitate, actriţa murise în urma unui avort. Fusese confundată cu o altă Du Parc, moaşă şi victimă în afacerea otrăvurilor iar Racine a fost scos basma curată de poliţie. Catherine Deshayes a fost arsă pe rug în 22 februarie 1680.

Lucien Goldmann explică atât viaţa cât şi opera lui Racine prin tensiunea tragică dintre legăturile cu Port-Royal, cu ecou în structura intimă a dramaturgului, şi dorinţa lui de succes şi de afirmare mondenă. Tragicul virtual identificat astfel, şi care în ultimă instanţă vizează raportul dintre om şi divinitate, în sensul dat de doctrina jansenistă, răzbate în subiectele pieselor lui Racine. Decăzut în urma păcatului original, omul manifestă o predilecţie naturală pentru rău, putând fi salvat doar prin graţia divină, cu condiţia de a refuza orice tentaţie lumească. În acest cadru rigid, ispăşirea vinei nu este posibilă, reconvertirea e sortită eşecului. „Moralei lui honnête homme, spune René Taveneaux, janseniştii îi opun pe acea a sfinţeniei.” Practica credinţei nu permite nici o abatere, penitenţa trebuie să atingă o formă absolută. Problema predestinării devine esenţială în teologia jansenistă. Iată aşadar, schiţat aici, fondul ideatic al tragediilor lui Racine, indiferent de contextul în care ele se desăvârşesc.

Tebaida (1664) fusese o tragedie în care se resimţea încă stilul galant al lui Quinault. În Alexandru cel Mare (1665) , cel al tragediilor lui Corneille, într-o operă, la prima vedere – scrie Roland Barthes – „în stil încă feudal”, în care „monarhia triumfătoare întrerupe vechea lege şi instituie o nouă orânduire”. Andromaca, jucată pentru prima dată în 17 noiembrie 1667, la Luvru, în faţa reginei, de trupa de la Hôtel de Bourgogne, este prima mare tragedie a lui Racine. Subiectul fusese tratat de Euripide şi Virgiliu dar şi de mulţi alţi scriitori moderni. După războiul din Troia, în care Ahile îl ucide pe Hector, soţia acestuia, Andromaca, ajunge sclava lui Pyrus, fiul lui Ahile. Totodată Pyrus trebuie, în principiu, să se căsătorească cu Hermiona, fiica regelui Spartei, Menelau. Structura este aceea a unei încrengături amoroase cu sens unic: Oreste o iubeşte pe Hermiona, care vrea să-i intre în voie lui Pyrus, care, la rândul lui, o iubeşte pe Andromaca, plină de afecţiune pentru fiul ei Astyanax şi trăind încă la umbra sentimentului atât de puternic pentru Hector. Sosirea lui Oreste la curtea lui Pyrus marchează declanşarea unei reacţii în lanţ care, va face să explodeze această încrengătură. Tema galantă nu este cu totul absentă, ca o prelungire a lui Alexandre Le Grand, dar ea trece într-un plan cu totul secundar. Valoarea esenţială se dovedeşte a fi legătura de sânge, odată ce tatăl, Hector, trăieşte prin fiu, iar Andromaca este de fapt prizoniera unui erotism funebru. Mormântul lui Hector a devenit un fel de oracol la care ea se întoarce cu o speranţă aproape inexplicabilă, căci Troia e moartă, odată cu toţi ai săi.

Personajele lui Corneille desprinse din istoria Romei erau Horaţiu, Augustus, Cinna, Pompei, figuri mult mai luminoase, chiar şi atunci când complotează sau sunt exponenţii puterii absolute, decât teribilul împărat piroman Nero, care îl tentează pe Racine. Pare curios, dar din lunga serie de monştri obsedaţi de putere din istoria lumii, acest Claudius Caesar Augustus Germanicus, zis Nero, fiul lui Domitius Ahenobarbus şi al Juliei Agrippina Minor, proclamat împărat la 17 ani, în 13 octombrie 54 d. Hr. şi mort prin sinucidere, pentru a nu fi prins de urmăritori, în 9 iunie 68, nu a inspirat o piesă pe măsura forţei dramatice pe care o poate dezvolta psihologia sa. Studiindu-i biografia şi chiar admiţând, cum încearcă să acrediteze cercetarea modernă, că nu a fost atât de odios pe cât se presupune din izvoarele antice, că nici măcar nu ar fi ordonat, el, incendierea Romei în anul 64 d. Hr., Nero rămâne încă o himeră pentru teatru. Nu a devenit un personaj de talia unor Richard al III-lea sau Caligula, din drama lui Camus, deşi premisele există cu prisosinţă. Britannicus, a doua mare tragedie a lui Racine, jucată în premieră în 13 decembrie 1669, la Hôtel de Bourgogne din Paris, nu este, fără îndoială, o capodoperă.

Britannicus era fiul împăratului Claudiu, dinaintea căsătoriei cu Agrippina, mama lui Nero, care îi urmează la tron. Opoziţia dintre cei doi este evidentă, dincolo de sentimentul frustrării pe care îl trăieşte Britannicus, deposedat de puterea legitimă. Faţă de „monstrul născând”, care figurează, între altele, complexul oedipian, Britannicus pune în balanţă, oarecum de la sine, imaginea eroului frumos şi generos dar nefericit. Deşi foarte tânăr, Nero

este înfăţişat la început ca un împărat înţelept şi chiar paradoxal de echilibrat faţă de personajul istoric gravat, aproape ca un clişeu, în memoria spectatorului. Conflictul se declanşează în momentul în care Nero scapă de sub autoritatea maternă, îndrăgostindu-se de Junia, logodnica lui Britannicus. E actul de naştere al „amantului monstruos”. El ascunde „sămânţa tuturor crimelor posibile”, momentul decisiv fiind acela, spune Roland Barthes, când „trebuie să despartă Împăratul de Fiu”. Din acel moment ingratitudinea se poate amplifica până la explozie. Nero va pune la cale otrăvirea fratelui vitreg şi, mai târziu, uciderea Agrippinei. Atât Mauron cât şi Barthes au făcut din acest personaj un prototip al eroilor racinieni, „centrul sistemului”, o proiecţie a eului în jurul căruia gravitează toate contradicţiile dar şi toată figuraţia subconştientului. Din acest punct de vedere, celelalte personaje pot reprezenta fixaţiile eroului. În loc să-l aducă în scenă pe Seneca, a cărui prezenţă ar fi conferit altă dimensiune morală dramei, Racine recurge la Burrhus şi Narcis, pe care îi preia de la Tacit. Cei doi apropiaţi ai sceleratului reuşesc până la un punct să-i amâne hotărârile, dar influenţele lor sunt contradictorii, posibile proiecţii ale personalităţii puternice a lui Nero. Primul încearcă să-i inspire o ordine morală şi una de stat, dovedind onestitate şi chiar spirit filosofic. Narcis, dimpotrivă, e un cinic, care poate trăda oricând, contemplându-şi cu voluptate victima. Concepţia lui, însuşită de Nero, este să se facă, dacă nu ascultat, măcar recunoscut, înspăimântând. El îi sfătuieşte pe Nero să îl omoare pe Britannicus, fiind, după cum spune Ion Zamfirescu, „un alt Jago, nu însă pe lângă un Othello capabil de suferinţă morală, ci în preajma unuia crud, rău, cinic.”

Spaţiul închis (camera, antecamera de palat în care se desfăşoară conflictele) e de natură să sporească tensiunea, umbra, clarobscurul, de altfel foarte teatrale, creând mereu incertitudinea propice desfăşurării tragice. Nu e o luptă între lumină şi întuneric, căci soarele nu se vede în aceste piese, cu excepţia – cât se poate de semnificativă – a Fedrei. Umbra este metafora tuturor urzelilor, figura tenebroso-ului racinian de care vorbeşte Roland Barthes. În viziunea sa, un rol fundamental în construirea relaţiei tragice din piesele lui Racine, dominate de ideea cuplului, îl are imaginea virtuală a Tatălui, care „mai presus de natură, este un fapt primordial, ireversibil: ceea ce-a fost este, iată statutul timpului racinian; pentru Racine această identificare constituie în mod firesc însăşi nenorocirea lumii hărăzită să nu poată şterge, să nu poată ispăşi.[…] Absenţa Tatălui instituie dezordinea; reîntoarcerea Tatălui instituie vina.” (op. cit.) Exemplele sunt numeroase în tragediile poetului francez, într-un mod desigur figurat, de la sângele lui Oedip la Agrippina care e „şi tată şi mamă la un loc”, de la Menelau şi Vespasian (Bérénice) la Joad din Athalie sau la fratele mai vârstnic Amurat din Baiazid, ori la Tezeu. Zeul păgân şi Dumnezeul creştinilor pot fi interpretaţi în acelaşi sens.

Una dintre cele mai reuşite înregistrări cu o piesă de Racine este Britannicus, spectacol al regizorului Titel Constantinescu, difuzat în premieră în 18 mai 1987.

În adaptarea Elenei Negreanu, care foloseşte traducerea lui Dinu Bondi şi Radu Popescu, montarea are toate atributele unui spectacol de referinţă, prin tensiunea dramatică într-o compoziţie unitară, în care apar mari actori: Gina Patrichi (Agrippina), Dan Condurache (Nero), Adrian Pintea (Britannicus), Ileana Predescu (Albina), Mirela Gorea (Junia), Mircea Albulescu (Narcis), Ion Marinescu (Burrhus). Tragedia în versuri a lui Racine dobândeşte un relief artistic special prin felul în care se dezvoltă, în jocul actorilor noştri, conflictul şi nuanţele psihologice fine, în care excelează atât Gina Patrichi în dificilul rol al Agrippinei, cât şi Dan Condurache, foarte potrivit în rolul lui Nero şi Mircea Albulescu în Narcis.

Costin Tuchilă

Comments are closed.